Elemente de teologie liturgica - Gheorghe Girbea

Teologia Liturgica ne prezinta o intelegere teologica a cultului. Ca disciplina distincta in cadrul invatamantului teologic, cu expunere metodica si sistematica, Liturgica apare pe la sfarsitul veacului al XVIII-lea si inceputul veacului al XIX-lea. Intrucat exercitarea functiei sacramentale sau sfintitoare a preotiei constituie cea mai de seama obligatie sau datorie a preotului, Liturgica isi gaseste locul de obicei in sectia practica a teologiei, alaturi de Catehetica, Omiletica, Drept Bisericesc si Pastorala; grupare sau asezare pe exercitarea in practica a celorlalte doua functii ale preotiei: cea didactica sau invatatoreasca, si cea pastoreasca sau de conducere. Dar Liturgica nu are numai o latura practica, ci si una istorica, alta exegetica, alta doctrinara. Cele mai stranse legaturi le are Liturgica mai intai cu Dogmatica si Morala, cultul avand radacini adanci in invatatura de credinta si in trairea religioasa crestina, cultul fiind expresia invataturii de credinta, prin el facandu-se fixarea si explicarea doctrinei Bisericii. De aceea, sarcina Teologiei Liturgice consta in a oferi o baza teologica pentru explicarea cultului si a intregii traditii liturgice a Bisericii.