Esarfa catre esafod - Virginia Stanciu-Butescu

Un soc in viata politica a partidelor de dreapta a fost anuntul facut de presedintele Constantinescu de a nu mai candida la un nou mandat, declaratie facuta in emisiunea televizata din 17 iulie.
Desi sondajele il aratau in ascensiune. Mai erau 4 luni pana la alegerile din noiembrie.
A urmarit cutremurat apelul facut la televiziune de Doina Cornea: „Mie mi-a ramas o singura optiune, de a-l vota pe Ion Iliescu la alegerile programate pe 10 decembrie, desi am luptat
intotdeauna impotriva lui.” Ochii i s-au umplut de lacrimi. Traian, Adrian si Camelia erau langa patul lui. A intrat in camera si Anton, aducand o cana cu ceai pentru batranul lui unchi.
— Nu, nu, ce se intampla? E invinsa si Doina Cornea? – a murmurat Dumitru.
— Linisteste-te, tata – i-a zis Traian – oamenii vor alege raul mai mic, asta e situatia. Tranzitia e mai lunga decat ne asteptam. Mana in care avea cana cu ceai a inceput sa-i tremure:
— Mi-e rau, nu mai pot. Eu cat sa mai astept?… Ma sufoc.
— Binele invinge totdeauna, asa spuneai mereu matale in clipe grele. Viitorul va fi bun cand cei tineri se vor implica in politica, romanii au supravietuit in cele mai grele momente ale istoriei. Tara are oameni destoinici, si nu sunt putini.
— Pai, bunicule, nu uita, suntem multi noi, cei din neamul Firestilor. Vom avea un cuvant de spus.
Pe buzele lui Dumitru a inceput un suras, dus pana la jumatate, cand ochii i-au ramas nemiscati, privind undeva, departe.
A plecat…