Filosofia ascetica potrivit Sfintei Scripturi si Sfintilor Parinti - Ieromonah Maxim Aghioritul

 

Infranarea si adevarul sunt inceputul vietii lucratoare, neprihanirea si smerita cugetare sunt mijlocul ei, iar pacea gandurilor si sfintirea trupului sunt capatul ei. Smerita cugetare suprema este conditia primirii instiintarii duhovnicesti de la Dumnezeu. Rabdarea durerilor nedorite, viata ascetica si neosandirea aproapelui dau nastere cugetarii smerite,
care trebuie sa tina pasul cu blandetea, cu simplitatea si cu infranarea. Smerita cugetare si osteneala pot stavili tristetea celui pizmas. Smerita cugetare este blandete si nu chin trupesc. Cugeta smerit cel ce se smereste cu voia lui, nu acela pe care nevoia il obliga sa fie smerit. Adevarata cugetare smerita e daruita de Dumnezeu celor care o cauta cu multe nevointe, cu lacrimi si cu rugaciune neincetata. Ea este infinit mai puternica decat smerenia ce il insoteste pe cel cazut din virtute. E imposibil sa cugete smerit cel ce pacatuieste cu voia sa. Smerita cugetare nu este sen-timentul vinovatiei si pacatoseniei celui pacatos. Cugeta smerit – cu harul lui Dumnezeu – cel cu adevarat virtuos, cand nu se considera important si recunoaste marimea compatimirii lui Dumnezeu. Cei ce s-au invrednicit a dobandi darul smeritei cugetari ceresti sunt intr-adevar desavarsiti, neinfluentati de pacat.