Filosofia politica - Eric Weil

„Filosofia politica a lui Eric Weil incepe cu morala formala de tip kantian (prima parte), trece la analiza so¬cietatii moderne (partea a doua) si continua cu analiza statului (partea a treia), pentru a incheia cu organizarea politica convenabila a unei societati mondiale (partea a patra). 

(...) Pentru Eric Weil era clar, in 1956, ca toate societatile care se modernizeaza vor sfarsi prin a constitui una si aceeasi societate mondiala, fie ca este vorba de societati din Vest sau din Est, fie de societati iesite din decolonizare care au intrat deja sau vor intra in modernitate. Ceea ce distinge aceste societati nu este metoda de organizare a muncii sociale si tipul de organizare economica: ele au tendinta sa devina aceleasi, peste tot. Ceea ce le diferentiaza sunt traditiile lor istorice, altfel spus: cultura lor.”
Patrice Canivez

In Filosofia politica, Eric Weil analizeaza problemele cu care se confrunta statul modern: conflictul dintre stat si societate, globalizarea societatii moderne, nevoia si riscurile unei organizatii politice internationale. 
Desi considera stiinta politica drept cunoastere autentica in sensul anticilor, Weil afiseaza un program clar: acela de a face inteleasa actiunea umana. In acest obiectiv se incadreaza cartea de fata (publicata in 1956), una dintre lucrarile emblematice ale autorului. El prezinta totodata care este provocarea actiunii politice: libertatea reala a individului, posibilitatea oferita tuturor de a duce o viata plina de sens, prin reducerea violentei sociale si politice. Weil vorbeste despre reactivarea exercitiului cetateniei, dar originalitatea demersului consta in recuperarea, in acelasi timp, a sensului Statului. 

Eric Weil, nascut la Parchim (Marele Ducat de Mecklenburg-Schwerin) la 8 iunie 1904 si decedat la Nisa la 1 februarie 1977, a fost un filosof francez de origine germana. A studiat medicina si filosofia la Hamburg si Berlin. Dupa teza sa de doctorat despre Pomponazzi, in 1928, condusa de Ernst Cassirer, si-a continuat cercetarile despre Renastere, in special despre Marsilio Ficino. In 1933, cand Hitler a venit la putere, a parasit Germania, stabilindu-se in Franta, unde a ramas pana la moartea sa. La Paris, a participat, printre altele, la seminarul despre Hegel al lui A. Kojee. 

Weil a lasat posteritatii lucrari importante: Hegel et l’Etat (1950), Logique de la philosophie (1950), Philosophie morale (1961), Problemes kantiens (1963), precum si o serie de eseuri si conferinte. Unele sunt adunate in volum: Essais et conférences (1970/1971 — doua tomuri), Eseuri despre natura, istorie si politica (aparuta in limba romana la Pandora M, 2003).

 „In limbaj sociologic, problema individului este cea a timpului liber, nu cea a muncii: munca este pentru el o necesitate, dar numai in vederea eliberarii lui. Pentru societate, acest lucru e paradoxal in cel mai inalt grad: [pentru ea] esentiala este munca, iar timpul liber nu are valoare decat ca o conditie fiziologica si psihologica a muncii. Omul lucreaza pentru a dispune de timp liber — omul trebuie sa dispuna de timp liber pentru a lucra bine: iata cele doua teze aduse la formula cea mai simpla.” - Eric Weil