Floarea de foc - Alexandru Mironescu

Miscandu-se pe o gama intreaga de situa tii dintre cele mai felurite, ca insa si viata, de la faptul divers, umor, emotii, destainuiri intime pana la sudori reci, cutremurul total si groaza ingroparii de viu adevarate, rar am simtit carte mai tulburatoare, mai adanc omeneasca, mai rascolitoare, ca Floarea de Foc... Tot timpul lecturii am avut senzatia ca ma gasesc in prezenta unui intelept de o calitate exceptionala, un adevarat cavaler al spiritului si al credintei, comunicand din dragoste, oamenilor din vremea lui, un tonifiant, fecund si cuprinzator mesaj de incredere in viata, in Dumnezeu si in oameni. Intelepciunea lui nu importa cum o numim, dar e o intelepciune pe limba si pentru sensibilitatea omului de astazi, cu rigoarea, cu acoperirea si cu setea de precizie a omului de stiinta, cu arta si elevatia scriitorului, cu certitudinea si dinamismul cavalerului credintei. Cunoscand bine de la cine emana, gasesc mai exact poate sa o numesc mesajul unui umanist crestin de astazi. Si daca ar fi sa-l inscriu undeva, n-a s ezita o clipa sa-l asez printre scriitorii din aceea si familie: L. Bloy, E. Hello, A. Carrel, A. de Saint-Exupéry, T. de Chardin chiar, fireste, fiecare cu specificul sau si pastrand proportiile... Prin raiul redeschis din inima oamenilor circula deci, din nou ca odinioara, dinamismul Viului Dumnezeu si ne solicita spre o constiinta noua de om: o constiinta nobila, de infricosatoare raspunderi, grandioasa, fecunda, realista, de om insumat in Totalitate. (Parintele Benedict Ghius)