Fotografie de grup cu doamna (Heinrich Boll)

 

„In spatele fiecarui cuvint se ascunde o intreaga lume, care trebuie imaginata. De fapt, fiecare cuvint contine o incarcatura imensa de amintiri – nu doar ale unei singure persoane, ci ale intregii omeniri.” (Heinrich Boll)

Din intreaga creatie a lui Boll, Fotografie de grup cu doamna (1971) este, poate, cea mai coplesitoare fresca a Germaniei din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si din anii reconstructiei ulterioare, o lectura fundamentala pentru cei ce vor sa inteleaga o lume, cu obsesiile, orgoliile si fricile ei. In acelasi timp, este o emotionanta poveste de viata, avind-o in centru pe Leni Gruyten, o femeie puternica, prinsa in virtejul nebuniei razboiului. Prozatorul german adopta o tehnica narativa inedita: isi scrie romanul sub forma unei investigatii obiective asupra protagonistei, interogind personaje din jurul ei si relatind, astfel, pas cu pas, evenimentele ce ii marcheaza destinul. Imaginea de ansamblu obtinuta in cele din urma, asupra traiului cetatenilor obisnuiti pe teritoriul Germaniei in timpul razboiului si dupa sfirsitul acestuia, este colosala.

„Cel care va incerca sa cuprinda dintr-o singura rasuflare generoasa si extrem de variata scriitura a lui Heinrich Boll va descoperi ca tine in miini o „notiune“. Caci in aceste scrieri – incepute cu douazeci de ani in urma si culminind cu romanul Fotografie de grup cu doamna – exista constant o dubla tema care deserveste o astfel de notiune sintetizanta: Estetica umanitatii si lipsa ei de adapost. Insa fiintele lipsite de adapost ale lui Boll nu sint indivizi lipsiti si de credinta sau epave umane aruncate dincolo de bastioanele civilizatiei. Povestile lui sint despre o societate in sine fara acoperis deasupra capului, o epoca deraiata, dislocata, care sta la fiecare colt de strada cu mina intinsa, rugindu-se pentru mila unui spirit blind si pentru solidaritate umana.” (Discursul de decernare a Premiului Nobel pentru Literatura, 1972)

 

Traducere din limba germana si note de Petru Forna