Generalul Gabriel Marinescu. Intre lege si faradelege - Aurelian Chistol

Pentru specialistii in istoria contemporana a Romaniei si pentru pasionatii de istoria romaneasca interbelica, numele lui Gavrila Marinescu este bine cunoscut. Imaginea standard care i s-a creat de-a lungul timpului a fost aceea a unui personaj foarte apropiat de regele Carol al II-lea, care a contribuit decisiv la actul „Restauratiei”, a unui membru foarte influent al camarilei regale, dispus sa satisfaca toate capriciile suveranului, trecand peste orice obstacol de ordin legal si moral. De asemenea, Gavrila Marinescu a fost perceput de contemporani drept un ins foarte corupt, amestecat in mari afaceri, spre beneficiul propriu si al regalului sau sef. Intr-un cuvant un personaj malefic, dispus la toate compromisurile si tranzactiile, cu o uriasa capacitate de supravietuire in toate regimurile politice si in toate situatiile. In foarte multe lucrari este mentionata si moartea sa cumplita in noaptea de 26/27 noiembrie la inchisoarea Jilava, el fiind ucis, impreuna cu alte citeva zeci de persoane, de legionari.
Pana relativ recent a ramas in penumbra activitatea sa anterioara domniei de zece ani ai lui Carol al II-lea si mai ales cariera sa militara antebelica si activitatea in timpul Primului Razboi Mondial. Redeschiderea „dosarului” lui Gavrila Marinescu apartine lui Florin Sinca, acesta realizand o prima biografie a controversatului personaj.
Iata, ca istoricul Aurelian Chistol, cadru didactic al Universitatii din Pitesti, revine, prin lucrarea de fata, asupra vietii si activitatii lui Gavrila Marinescu, personalitate pe care o caracterizeaza ca fiind „contradictorie si complexa”. O face cu deplin profesionalism si acoperind multe din „petele albe” ale biografiei contursionate ale celebrului „Gavrila”, temut, detestat, dar si admirat de generatia generatia anilor ’30.
Aurelian Chistol a cercetat multe fonduri din Arhivele Militare Romane, aflate la Pitesti si cele din Serviciul Arhivelor Nationale Istorice Centrale si din filiala judetului Arges, reusind sa aduca contributii deosebit de importante referitoare la inceputurile carierei sale militare. Autorul arata cat se poate de clar ca Gavrila Marinescu a avut un parcurs standard pentru cei care au optat pentru haina militara. A urmat Scoala fiilor de militari din Iasi (1901-1905), prima institutie de acest gen din istoria armatei romane si apoi Scoala militara de infanterie si cavalerie din Bucuresti, aflata atunci pe Dealul Spirii. A avut performante scolare bune ceea ce i-a adus recunoasteri din partea sefilor si autoritatilor.