Generalul - Irinel Giurgea Kornbaum

Proza Doamnei Irinel Giurgea Kornbaum poarta amprenta a doua trasaturi bine distincte, delimitate de locul in care se petrec faptele, intamplarile, evenimentele narate. Unele care se desfasoara in tara, incepand cu copilaria, adolescenta, cu anii de scoala si facultate si primele contacte cu profesia de medic pediatru in unitati sanitare din Bucuresti, apoi ce cele de dupa 1970, cand este nevoita, ca impreuna cu sotul sa paraseasca tara si sa se stabileasca in Franta, la Lyon, unde traieste si in prezent. Copilaria, petrecuta in zona Nicorestiului, in satul natal Piscu-Corbului, are in centrul ei, bine creionate, portretele parintilor: tatal, Andone Giurgea, medic („Toti il iubisera. El era doctorul lor, al tuturor, al saracilor, al amaratilor”) detinator al unor intinse suprafete de teren cultivate cu vita de vie, se stinge de tanar. Mama, Alexandra, ia in primire responsabilitatile gospodaresti, precum si ingrijirea si educarea celor doi copii: Irinel si Dan. Plecarea la scoala, urmarea cursurilor Facultatii de Medicina din Bucuresti, casatoria cu inginerul chimist Simon Kornbaum („Simi nu era numai sotul meu, era insasi viata mea”), anii de „productie” ca medic pediatru la Spitalul CFR si Policlinica Grivita, sunt cuprinse in pagini de evocare fireasca, sincera, autentica. 
Instaurarea epocii comuniste cuprinde un spatiu larg in textele autoarei. Asistam la tot felul de abuzuri, frustrari, si restrictii, lipsurile de tot felul devin dominantele unei existente nesigure de azi pe maine, imposibilitatea comunicarii directe, a libertatii de exprimare, omul aproape ca nu mai are identitate, nu stie de unde vine si unde merge, trecutul se naruie in tunelele intunericului, securitatea introduce spaima pana si de umbra ta. E o lume de iad pe care autoarea reuseste sa o surprinda in toate detaliile si esentele ei particulare. Tocmai aici remarcam spiritul de observatie al autoarei, dublat de puterea de patrundere in miezul problemelor care framanta epoca, scotand la iveala destine umane urmarite in evolutia lor tragica, cu lux de amanunte filtrate prin sensibilitatea unui suflet partas, participativ direct, alaturi de protagonistii tuturor povestirilor cuprinse in aceasta carte, la marea tragedie umana de la sfarsitul secolului al XX-lea. 
Am inteles-o intr-o dupa amiaza de vara petrecuta la poalele domoale ale dealurilor ce inconjoara Piscu-Corbului, Satul ei natal, Raiul ei, Raiul ei adevarat de pe acest pamant romanesc. 
Cartea de proza scurta (asa o numesc eu) este indiscutabil o marturie care ramane, se citeste cu interes, ofera o lectura captivanta, cuceritoare. O recomand cu caldura si tin sa-i multumesc autoarei ca a izbutit, ca in doua seri de inceput de martie 2016, sa-mi rascoleasca sufletul cu multiple furtuni metafizice.