George Balaita. Scribul si valentele glumei tragice - Roxana Cotrus

Cum intrarea in opera nu e dintre cele mai facile, ba dimpotriva, ingreunata fiind de stratagemele narative ale lui Balaita – pe care Roxana Cotrus le inventariaza chiar din argument („fragmentarismul”, „discontinuitatea”, „naratiunea supraetajata”, „alternarea planurilor” si „suspendarea ideilor”) –, abordarea acesteia va fi incercata cu chei exegetice care deschid supapele spre profunzime, fie ca e vorba de „critica arhetipala”, fie de psihocritica, metode justificate si utilizate relativ eficient. Se adauga acestora si atentia aparte acordata intra-textualitatii specifice lui Balaita si, nu mai putin, inter-textualitatii la care prozatorul a apelat deliberat, uneori in scrieri-replica, alteori in „prelucrari” sui generis, ori, cel mai adesea, ca procedeu oarecum intrinsec. Pe scurt, Roxana Cotrus a incercat toate cheile despre care credea ca se potrivesc si permit accesul inlauntrul operei. Structurat logic, echilibrat intre parti, cu fructuos dialog bibliografic, studiul monografic de fata e un demers interpretativ de merit imediat. Cu bun simt al dialogului, cu ascutita intuitie, intr-un limbaj agreabil care penduleaza intre conceptualizarea academica si oralitatea strunita si cu eficient fundal teoretic, cartea Roxanei Cotrus merita toata recunoasterea academica.

 Al. Cistelecan

     Meritul dintai al acestei cercetari este acela al pionieratului; nu aveam, inainte ca Roxana Cotrus sa-si scrie lucrarea, o monografie dedicata operei lui Balaita in integralitatea ei, de la romane la proza scurta si de la proza pentru copii la volumele de publicistica si interviuri.

Meritele majore ale cartii nu sunt cele teoretice – ci cele propriu-zis hermeneutice, rezultate din relectura pagina de pagina, pe toata suprafata ei, a operei lui Balaita. […] Roxana Cotrus compenseaza din abundenta ceea ce nu-i aduce teoria cu practica efectiva a lecturii. Cartea e un indelung si meticulos exercitiu de close reading, luand efectiv pagina cu pagina – in sensul cel mai propriu al expresiei! – opera lui Balaita si analizand-o metodic. De la debutul din 1964 cu volumul de proza scurta Calatoria, prefatat cu entuziasm de Eugen Barbu, pana la Invoiala, romanul-scenariu din 2016, nimic nu scapa atentiei autoarei: nici proza scurta, nici cele doua romane, Lumea in doua zile (1975) si Ucenicul neascultator (1977), nici proza pentru copii, nici cartile de publicistica si interviuri. Totul e recitit cu aceeasi atentie si acelasi profesionalism, fara exces nici de exaltare, nici de sarcasm, cu reflexele unui bun si bine antrenat cititor de literatura.

Radu Vancu