Gloria desertaciunii - Alexandru Zamfir

Nu trebuie sa confundam „a dori binele umanitatii” cu „a dori sa faci parte din umanitate”. Umanismul trebuie sa fie platonic. Sa ne iubim, dar sa nu ne patam reciproc. Sa schimbam pareri, dar de la distanta. Sa nu ne lasam amprentele in lume, pentru ca vom fi banuiti de crimele existentei. Sa trecem prin viata neobservati, sa ne pastram nevinovatia.
Viata este regres – suntem impinsi din inexistenta in valtoarea unei realitati pozitive, dupa care, traind, alunecam inapoi catre starea initiala. Destinatia noastra finala nu poate fi alta decat starea din care am plecat, deci viata este regresiva prin definitie. Daca nu am fi existat niciodata, am fi stagnat in nefiinta, dar aceasta bucla involuntara prin existenta ne condamna la regres.

Filosoful este un pastor al gandurilor – el trebuie sa le poarte pe culmile expuse ale existentei, lasandu-le sa pasca ideile si sentimentele neprihanite, endemice pustietatilor inalte. Exaltarea si adevarul, furtunile si soarele pot coexista in inima filosofiei. Filosoful asteapta ca toate acestea sa treaca peste el si sa isi lase urmele, craterele, privind lumea de pe stancile aride aflate la altitudini neprielnice. Filosoful trebuie sa creeze un fond de cuvinte din care cititorul sa isi croiasca manifestul existentei sale. Hiperbola este o figura de stil necesara filosofiei, iar viziunile desertaciunii sunt carbunii aprinsi din interiorul hiperbolei.

Adevaratele idei nu coboara in planul nostru infestat de capuse, raie si limbrici. Nu le pot zari decat cei care, orbi in fata ignominiei societatii, cauta ascensiunea. Cei demni de a naviga prin lumea ideilor se inalta prin propriile forte in acest plan superior – nu datorita, ci in ciuda speciei lor. Marile idei ale civilizatiei noastre nu reprezinta inventii colective ale omenirii, ele fiind smulse din planul cosmic si oferite muritorilor de rand de catre rarii ganditori vindecati de scleroza maselor. Ele nici macar nu sunt, propriu-zis, idei, pentru ca ideile apartin oamenilor, ci franturi, cioburi de legi divine. Einstein sau Heisenberg nu sunt reprezentativi pentru Om! Ei s-au intors dupa intalnirea cu Marile Forte, asemenea lui Moise, cu canoane scrijelite in lut. Nu este, de fapt, nimic uman in ceea ce omul are mai de pret. Cei mai mari dintre oameni reprezinta exceptiile – varfurile care s-au aventurat dincolo de limitele speciei, pe cont propriu.