Glorie tarzie. Inedit. Opera recent descoperita in arhiva autorului - Arthur Schnitzler

„Un eveniment pentru orice impatimit de literatura: in Glorie tarzie, Arthur Schnitzler se dovedeste pentru prima data un maestru al demascarii psihologice.“ (Spiegel Online)

Conceputa in 1894, nuvela timpurie a lui Arthur Schnitzler a vazut lumina tiparului abia in 2014, dupa ce a zacut in uitare zeci de ani in arhiva postuma a autorului, pastrata la Cambridge. Publicarea originalului german inedit a reprezentat un eveniment editorial intens discutat si a fost urmata rapid de traduceri in numeroase limbi. Satira delicioasa a boemei literare si totodata evocare sensibila a Vienei fin-de-siècle, Glorie tarzie arata deja acel amestec inconfundabil de umor si melancolie, de frivolitate si gravitate cu care scriitorul austriac va cuceri cititorii din intreaga lume. La Schnitzler, simtul fin pentru miscarile delicate ale sufletului si observatia subtila a mediului social sunt invaluite in usurinta jucausa a stilului.

„Ceea ce ne invata acest text vechi de 120 de ani… este o atitudine ironica fata de propria persoana si fata de lume. Asta face dintr-o nuvela descinsa din modernitatea vieneza un text modern de astazi.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

 

ARTHUR SCHNITZLER s-a nascut pe 15 mai 1862 la Viena, intr-o familie de evrei austrieci. Tatal sau, Johann Schnitzler, era un cunoscut laringolog. Incepand cu 1879, studiaza medicina la Universitatea din Viena, iar in 1885 obtine titlul de doctor in medicina. Intre 1886 si 1893 lucreaza ca medic asistent la diferite spitale vieneze, apoi isi deschide propriul cabinet. Cu timpul, isi restrange activitatea medicala, dedicandu-se tot mai mult scrisului. In anii 1890 face parte, alaturi de Hugo von Hofmannsthal, Hermann Bahr s. a., din gruparea avangardista Jung-Wien (Tanara Viena), care pune bazele literaturii austriece moderne. In 1903, Schnitzler se casatoreste cu actrita Olga Gussmann, cu care are un baiat si o fata. Dupa divortul pronuntat in 1921, copiii raman in grija lui. In 1928, Lili, fiica sa, recent casatorita, se sinucide, un eveniment despre care Schnitzler va nota in jurnal: „Cu acea zi de iulie, viata mea, de fapt, s-a terminat.“ La 21 octombrie 1931, scriitorul moare la Viena.
Arthur Schnitzler face parte dintre marii prozatori si dramaturgi moderni. Primul mare succes il inregistreaza cu piesa Liebelei (1896; Dragoste usoara), care, asemenea multor altor opere ale sale, reda climatul social si cultural al Vienei fin-de-siècle. Piesa Reigen (Hora iubirilor), scrisa in 1896–1897, dar pusa in scena abia in 1921, provoaca un scandal din cauza continutului vadit erotic si duce la un proces pentru indecenta impotriva regizorului si a actorilor. Prin povestirile Lieutenant Gustl (1900; Sublocotenentul Gustl) si Fräulein Else (1924; Domnisoara Else), Schnitzler introduce in marea literatura, inaintea lui James Joyce, tehnica monologului interior, care poate fi apropiata de metoda asociatiilor libere din psihanaliza. Povestirea cu accente suprarealiste Traumnovelle (1926; Nuvela visului) va inspira peste ani filmul Cu ochii larg inchisi (1999), realizat de Stanley Kubrick.
Alte opere: Casanovas Heimfahrt (Intoarcerea acasa a lui Casanova), Spiel im Morgengrauen (Joc in zori de zi), Flucht in die Finsternis (Fuga in intuneric) – nuvele; Der einsame Weg (Drumul singuratic), Professor Bernhardi – dramaturgie; Der Weg ins Freie (Drum deschis), Therese. Chronik eines Frauenlebens (Therese. Cronica vietii unei femei) – romane; Jugend in Wien (Tinerete vieneza) – autobiografie.