Goebbels: Jurnal. Insemnari zilnice ale Ministrului Propagandei celui de-al Treilea Reich

Goebbels si-a scris jurnalul de mana pana la 8 iulie 1941 si l-a dictat foarte repede, incepand din 9 iulie, stenografului aflat la dispozitia ministrului.

Acesta si-a transcris fisele cu o masina de scris Continental cu caractere mari (cu o copie pe o foaie de hartie de aceeasi calitate) si a pus textele la loc sigur. Jurnalul pe care-l veti citi acopera patruzeci de zile, de miercuri, 28 februarie, pana marti, 10 aprilie 1945. Este vorba de ultimul volum al unui jurnal despre care se stia ca era tinut de Goebbels, dar care era considerat pierdut. Interesul acestor note este multiplu.

Istoricii ultimului razboi mondial vor gasi aici, consemnate zi de zi, uneori ora de ora, progresele unei dezagregari inexorabile a masinii de razboi germane, traite de catre un om plasat chiar in centrul acestui proces. Sa adaugam ca evenimentele nu inceteaza sa-l apropie pe Goebbels de Hitler, deoarece devine tot mai evident ca, dupa nenumarate abandonuri si tradari, el este cel care va ramane ultimul colaborator credincios.  Este uimitor spectacolul oferit de acest tehnician al propagandei cand se asculta pronuntand un discurs incendiar la radio, apoi luand pulsul opiniei publice, pandind efectul propriilor sale cuvinte prin intermediul rapoartelor de politie, al scrisorilor desigilate, al ascultarilor telefonice.

Acest negustor de iluzii ajunge sa inghita orice exagerare, din clipa in care ea merge in sensul dorit, precum acea pretinsa cadere a Bursei din New-York la stirea ca trupele americane au trecut Rinul la Remagen, dovada ca evreii au interes ca razboiul sa continue. Da, exista ceva tragic si grotesc in acest monolog al unui sef politic care a eliminat "apriori" posibilitatea infrangerii si care vede conturandu-se nemilos tocmai aceasta infrangere.

La pagina 21 (ca si in mai multe sectiuni din carte), gasim randuri despre situatia de la noi:
In Romania, lupta se continua in jurul cabinetului Radescu. Bolsevicii par a avea intentia sa faca din totul "tabula rasa". Ei cer demisia lui Radescu si instalarea, asa cum zic, a unui guvern popular-democrat; cu alte cuvinte, a unui soviet bolsevic. Vasinski, celebrul calau sovietic, tocmai a sosit la Bucuresti. Aici nu merge desigur, sa se procedeze cu forta.