Hartia. O elegie. Colectia savoir-vivre - Ian Sansom

Un regal pentru regina istoriei  
Hartia este cheia ce ne deschide tainele lumii, iar civilizatia prezentului ii datoreaza aproape totul.
Fragila, vremelnica, dar nepieritoare!

Sa ne imaginam, doar pentru o clipa, ca toata hartia ar disparea. Am pierde oare ceva? Am pierde totul! Inclusiv, dar nu exclusiv: carti, scrisori si jurnale, registre contabile si buletine de vot, banderole si semne de carte, cecuri si formulare bancare, etichete si afise, certificate de nastere si certificate de mariaj, certificate de botez, timbre, carti de vizita, suporturi pentru pahare, ambalaje si batiste, meniuri, chitante si facturi, harti si diagrame, tigari si confeti, cupoane de reducere, calcuri si plicuri, blocuri de desen si filtre pentru cafea, artificii, benzi pentru muste, formulare oficiale si carti postale, felicitari, zmeie si abajururi, permise de biblioteca, pasapoarte si carti de identitate, reviste, ziare, planigloburi, pahare de unica folosinta, bancnote si tapete, fotografii si carti de joc, post-it, puzzle si origami, carnete de note si cataloage, glaspapir si abtibilduri, cutii de pantofi, caiete, bilete si tichete, pliculete de ceai, evantaie si colaje... si cate si mai cate...


Istoria hartiei. Istoria umanitatii. Si un exercitiu extrem de simplu. Am putea oare sa traim intr-o lume fara hartie? Haideti sa incercam sa ne imaginam!

Ne trezim si mergem la baie, ne spalam pe fata si nu mai avem nici macar un servetel. Ne oferim apoi o portie de cereale– neimpachetate, fireste. Ceai, fara pliculete. Cafea, fara hartie de filtru. In drum spre metrou, nu mai cumparam ziarul, simplu, pentru ca nu mai exista. Si nu mai exista nici bancnote. Adio, bilet la loto! Si guma de mestecat, daca tot a disparut si ambalajul. Si bilet de autobuz. Si cartela de metrou. Adio, mesaje publicitare in tren, adio, panotaj stradal! Si cafea de la automat, in pahar de unica folosinta, cu capac de unica folosinta. Adio, scrisori, adio, cutii de scrisori, adio, timbre! Si colete! Adio, manuscrise! Adio, carti! Adio, albume!

... si nici nu ne vom mai lustrui unghiile, nu ne vom mai corecta machiajul, nu ne vom mai sufla nasul intr-o batista de hartie. Vom uita de formele pentru briose si de cartoanele pentru prajituri. Si de cartile de vizita. Nu vom mai avea nici facturi, nici banci, nici companii de asigurari. Nici societati de investitii. Poate doar putina industrie si un rudiment de administratie guvernamentala. Si putina lege si ordine. Dar, categoric, nu vom mai fuma tigari, nu vom mai folosi servetele umede, ne vom oferi cadouri neimpachetate, nu vom mai trimite felicitari de Craciun si nu vom mai aprinde artificii…

De fapt, este aproape imposibil sa ne inchipuim o lume fara hartie!

„Mai presus de orice, respecta hartia!“ - Sfat adresat de J. M. W. lui MARY LLOYD, rememorat de ea in 1880 si citat in Turner Studies

„Nu sunt padurar, dar sunt fara indoiala un copil al padurii, un obisnuit al crangurilor intunecate si al desisurilor verzi. Lemnul este combustibilul meu: chiar in aceasta dimineata am venit acasa cu doua topuri de hartie pentru copiator, doua notesuri, cateva plicuri, cinci creioane HB, cate un exemplar din Belfast Telegraph, Daily Telegraph, The Guardian, The Times, Daily Mail, The World of Interiors si Boxing Monthly. Si ma dusesem la magazin doar pentru cateva timbre. Eu consum hartie in cantitate mai mare decat orice alt produs, inclusiv mancare. Sunt un omnivor al hartiei. O devorez– sub orice forma, de oriunde ar fi. Sau aproape de oriunde. Nu de mult, la Londra, am intrat aproape fara sa-mi dau seama intr-una dintre elegantele papetarii Smythson, de pe Bond Street, unul dintre acele magazine in care angajatii arata mai bine decat clientii, care oricum arata mai bine decat toti cei pe care i-ati intalnit vreodata, unde exista paznici la intrare, iar o caseta de birou din piele cafenie va poate usura de 1 500 de lire sterline, agendele pot fi inscriptionate cu litere aurii, dupa dorinta, de unde, sincer vorbind, nu mi-as permite sa cumpar nici macar o cutie de creioane.“ - Ian Sansom