Descriere
Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. - Calin Vlasie
Brindusa Doca (n. la 4 iunie 1966, in Onesti, jud. Bacau) este absolventa a Institutului Politehnic din Oradea, Facultatea de Electromecanica. Ulterior, urmeaza un curs postuniversitar de Biblioteconomie si stiinta informarii la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este bibliotecara la Biblioteca Universitatii din Oradea din anul 2005. A publicat poezie in revistele Literatura de azi si Conta. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
„Titlul volumului Brindusei Doca - banal, pentru ca imprumutat de la filmul clasic al lui Andrei Blaier - induce in eroare: daca exista aici natura, ea este, in cel mai bun caz, una interioara, «florile» din «ilustrate» fiind, evident, emotiile si sentimentele autoarei.
Sugestia este una de prospetime, de pictura executata sur le vif, cand, in realitate, sinceritatea artistica e doar un efect al stilului poetic direct, despodobit si fara multe referinte culturale. O anumita monotonie si previzibilitate se transforma, de la un moment dat incolo, intr-o conventie a volumului, care nu-si propune sa atinga mari altitudini catarctice, ci sa invaluie cititorul intr-un discurs egal, masurat si echilibrat. Tristetea si amaraciunea pigmenteaza reflexivitatea, ceea ce ar putea constitui, in viitor, un teritoriu al Brindusei Doca.” - Razvan Voncu
Brindusa Doca (n. la 4 iunie 1966, in Onesti, jud. Bacau) este absolventa a Institutului Politehnic din Oradea, Facultatea de Electromecanica. Ulterior, urmeaza un curs postuniversitar de Biblioteconomie si stiinta informarii la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este bibliotecara la Biblioteca Universitatii din Oradea din anul 2005. A publicat poezie in revistele Literatura de azi si Conta. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
„Titlul volumului Brindusei Doca - banal, pentru ca imprumutat de la filmul clasic al lui Andrei Blaier - induce in eroare: daca exista aici natura, ea este, in cel mai bun caz, una interioara, «florile» din «ilustrate» fiind, evident, emotiile si sentimentele autoarei.
Sugestia este una de prospetime, de pictura executata sur le vif, cand, in realitate, sinceritatea artistica e doar un efect al stilului poetic direct, despodobit si fara multe referinte culturale. O anumita monotonie si previzibilitate se transforma, de la un moment dat incolo, intr-o conventie a volumului, care nu-si propune sa atinga mari altitudini catarctice, ci sa invaluie cititorul intr-un discurs egal, masurat si echilibrat. Tristetea si amaraciunea pigmenteaza reflexivitatea, ceea ce ar putea constitui, in viitor, un teritoriu al Brindusei Doca.” - Razvan Voncu