In cautarea fericirii. Indrumar pentru omul gandirii vestice - Octavian Lecca

Drumul Fericirii este un drum in spirala cu patru nivele ale fericirii. Ar putea fi si mai multe si m-ar bucura daca altii vor putea vedea mai departe decat am vazut eu. Din America pana in China si de la Polul Nord la Polul Sud, cu totii vrem sa fim fericiti. Nu exista nimic mai presus de fericire pentru ca tot ce vrem face parte din ea. Vrem bani si putere ca sa fim fericiti si vrem dragoste tot ca sa fim fericiti. Dar daca fericirea data de Putere este efemera, fericirea data de Dragoste este permanenta. Dar oricare ar fi ea, adevarata sau falsa, fericirea este busola care ne arata drumul, fie el bun sau rau. Ca sa-ti gasesti adevarata busola, adica propria Fericire, trebuie, mai intai, sa stii cine esti. Nu este usor pentru ca societatea noastra Vestica ne-a convins ca adevarata busola este Puterea. Este o busola rea pentru ca Puterea ma poate face doar mai putin nefericit, dar nu ma face fericit, ma tine legat de societate, nu-mi permite sa vad si in afara ei si ma face sa uit cine sunt si ce vreau.
Cartea se adreseaza in special tinerilor, cei care, inca, isi cer dreptul la fericire, dar si romanilor care, fara sa stie, au deja o lume la dispozitie in care pot fi fericiti. Cartea nu se adreseaza celor care cred, pe drept sau pe nedrept, ca si-au gasit deja fericirea. „De multe mii de ani am experimentat doua feluri de civilizatii – cei care se leaga cu Cerul – pentru a fi fericiti, cu precadere in Est, si cei care se leaga cu Universul – pentru a nu mai fi nefericiti, cu precadere in Vest. Pana acum nu am reusit sa le legam intr-o fericire comuna – cu toate ca ideea de urbanism este de mult. De aceea, confruntarea mocnita de secole a izbucnit astazi in forme violente.

Cartea propune un echilibrul intre cele doua Civilizatii, mai ales ca Lumea care le leaga ne este la indemana. Pentru a inlocui lupta cu simbioza, ar trebui ca oamenii sa-si caute adevarata lor fericire, cea care ii indeamna la simbioza si sa nu se multumeasca cu o fericire de imprumut.”

Octavian Lecca