In razboi – Duiliu Zamfirescu

Ziua de 11/23 aprilie a anului 1877 era o zi ca toate celelalte, cu nouri pe o parte a cerului, cu soare pe alta, si n-ar fi avut darul sa scoata pe ulite atata lume, daca linistitii cetateni ai capitalei nu ar fi fost tulburati de zgomotul asurzitor al vanzatorilor de jurnale, care, alergand ca niste scapati din balamuc, strigau cat le lua gura: „Romania libera de maine, cu trecerea rusilor!”

De la trecerea Dunarii cu atata inlesnire, generalul Nepokoiciski, seful marelui stat-major rusesc, nu mai visa decat Constantinopoli. Armata romana, ramasa pe malul stang, nu mai era bagata in seama: ea isi indeplinise rolul, cu bombardarile cetatilor turcesti, cand cu formarea podului de la Zimnicea si cu distrugerea campului de la Rahova. Rusii se socoteau destul de puternici ca sa mearga inainte singuri; de aceea, cand guvernul roman, preocupat de soarta tarei si a ostirei, intrebase pe guvcernul rus despre gandurile sale viitoare, primise de la printul Gorciacoff, raspunsul semet ca armata imparateasca se simte in stare de a birui ea singura pe dusman; ca, daca oastea romaneasca vrea sa treaca si ea Dunarea, s-o faca pe propria raspundere si cu conditia de a se supune comandamentului rus, pierzandu-si astfel unitatea de comanda si fiinta sa morala aparte. […]

Rusii fusesera batuti in doua randuri, inaintea Plevnei, 8 iulie, sub generalul Schilder-Schuldner, si la 18 iulie, sub generalul Krudener. Aceasta armata (romana), dispretuita cu putin timp inainte, devenea deodata limanul de mantuire al oastelor imparatesti. Atunci, lua condeiul marele duce Nicolae, generalissimul armatelor rusesti, si scrise domnitorului acea faimoasa depese, in care se zicea intre altele: „Treci Dunarea unde vei voi; ne zdrobesc turcii”.

Si domnitorul romanilor hotari sa treaca Dunarea, fara alta conditiune decat aceea de a pastra armatei sale fiinta ei de sine-statatoare.

La 15 august porni in persoana la cartierul imperial unde se afla tarul Alexandru al II-lea. Imparatul oferi domnitorului comandamentul trupelor unite romano-ruse, ce aveau sa opereze inaintea Plevnei sub numele de Armata de Vest.