Inima omului (editie de buzunar) - Jon Kalman Stefansson

Ultima parte a trilogiei fiordurilor

Traducere din limba franceza de Magda Raduta

Dupa ce si-a vazut prietenul inghetand in larg si dupa ce a strabatut muntii viscoliti ca sa inapoieze o carte aducatoare de moarte, baiatul, eroul fara nume al trilogiei lui Jon Kalman Stefansson, incearca din rasputeri sa iasa biruitor dintr-o alta incercare: aceea a dragostei. In vara islandeza, care dureaza atit de putine saptamini, baiatul nu mai traieste decit cu gindul la parul imposibil de rosu al fetei de care s-a indragostit in clipele cand se zbatea intre viata si moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de strabatut, si doar scrisorile si poezia o apropie. Pana cand baiatul intelege ca inimii nu i te impotrivesti – si incepe astfel o noua calatorie peste ape intunecate si neiertatoare. Cu Inima omului se incheie trilogia islandeza a lui J. K. Stefansson, inceputa de romanul Intre cer si pamant si continuata cu Tristetea ingerilor, trilogie care i-a adus autorului sau un urias succes international. Editia engleza a romanului a castigat in 2016 Oxford-Weidenfeld Translation Prize.

„Un vechi tratat arab de medicina spune ca inima omului e impartita in doua, prima parte se numeste fericire, a doua, disperare. In care sa ne incredem?” (fragment din carte)

„Jon Kalman Stefansson este un scriitor minunat. De cate ori il citesc, imi aduc aminte ce inseamna scrisul, dar si simpla, atat de inselator de simpla aventura a vietii. Un povestitor in afara timpului.” (Carsten Jensen)

„Romanul lui Stefansson suprapune culorile lui Dylan Thomas sau Thomas Hardy peste un peisaj spiritual desprins parca din J. R. R. Tolkien. Proza plina de profunzime a scriitorului islandez freamata ca valurile si straluceste ca marea in miezul verii. Inima omului incheie o trilogie monumentala.” (The Independent)

„Un roman suspendat intre mit si istorie, populat cu personaje stranii care strabat tinuturi nesfarsite.” (Monocle)

„Aceeasi grandoare a stihiilor pe care-o intalnim la Cormac McCarthy.” (Times Literary Supplement)