Introducere in psihologia experimentala - Mihaela Luminita Sandu

Cartea de fața, „Introducere in psihologia experimentala” abordeaza problematica metodei experimentale care nu este apanajul psihologiei experimentale, desi constituie obiectul sau principal. De altfel, metoda experimentala este solidar legata de evoluţia psihologiei ca stiinţa.
Autoarea ne propune in prima tema a carții un scurt istoric al psihologiei experimentale pornind de la Gustav Theodor Fechner (1801-1878), care a studiat relațiile existente intre cresterile stimularii fizice si cresterile fenomenului psihic corelat, continuand cu Hemann von Helmholtz (1821-1894), care a introdus termenul de deducție inconstienta, Wilhelm Maximilian Wundt (1832-1920), numit si parintele psihologiei experimentale, cel care a inființat primul laborator experimental in anul 1879 la Universitatea de la Leipzig si finalizand cu Ernst Heinrich Weber (1795-1878) cu cercetari in domeniul psihofizicii.
Incepand cu tema 2, autoarea carții ne introduce intr-o incursiune a metodelor de cercetare, incepand cu observația, care nu se reduce doar la observarea simpla a unui fapt, aratand in acelasi timp ca experimentul nu este singura metoda de cercetare a psihologiei desi ramane metoda ei cea mai importanta.
Metoda experimentului are in acelasi timp o valoare istorica pentru ca desprinderea psihologiei de filosofie, debutul sau ca stiinţa, sunt legate de introducerea experimentului in studierea fenomenelor psihice.
Corpusul carții este centrat in special pe prezentarea metodelor si tehnicilor experimentale a principalelor procese senzoriale si a proceselor psihice.
Lasand cititorii sa descopere tainele acestei carți ce se doreste un ghid de introducere in psihologia experimentala, este laudabil efortul autoarei de a edita o astfel de carte avand ca beneficiari principali studenții, masteranzii, dar si cadrele didactice interesate de domeniul psihologiei experimentale.
Prof. univ. dr. Mihaela Rus