Istoria Evului Mediu. O mie de ani de splendoare si ticalosie - Georges Minois

O sinteza istorica de referinta care deconstruieste imaginea colectiva despre Evul Mediu

De ce o noua istorie a Evului Mediu?

Pentru ca e o perioada care fascineaza si intriga, pentru ca acolo sunt radacinile aspiratiilor si dramelor noastre actuale, de la obscurantismul religios la aspiratiile spirituale, de la violenta colectiva pana la cautarea unui sens inalt al vietii, de la frica de viitor pana la visul reintoarcerii la natura.

De asemenea, mai e necesara pentru ca imaginea pe care o avem despre aceasta perioada este artificiala si pe alocuri falsificata, redusa la anecdotic, transformata in legenda intunecata sau aurita. Eclipsat de propriul mit, Evul Mediu si-a pierdut orice coerenta in memoria colectiva.

Pentru noi, astazi, e revelator sa intelegem relatiile dintre omul medieval european si vecinii sai, mai ales Orientul bizantin si lumea musulmana.

George Minois a scris o noua istorie a Evului Mediu cu pasiune si precizie, departe de clisee si fara sa sacrifice nimic din exigenta demersului istoric.

„Georges Minois a reusit sa scrie o sinteza in acelasi timp densa si prietenoasa.
Voix du Jura

„De ce e necesara o noua istorie a Evului Mediu? Intr-o oarecare masura, pentru a include informatiile recente, dar, mai ales, ca reactie impotriva vulgarizarilor deformatoare si a sabotajului programatic al modului in care se invata istoria. Acest demers nu are nimic «reactionar» sau retrograd, in cazul in care nu se considera ca a pune lucrurile in ordine logica si cronologica, a data evenimentele si personajele, a aminti faptul ca istoria este un flux care pleaca din punctul A catre punctul B, fara cale de intoarcere, nu inseamna o initiativa retrograda. Totodata, este vorba despre a reaminti ca Evul Mediu este o epoca la fel ca toate celelalte, nici infern, nici paradis, ca tot ce s-a intamplat este perfect omenesc si, deci, de inteles, analizabil, explicabil, necesar. Au existat cruciade, masacre, himere; avem si noi jihadistii nostri, autorii nostri de genocide si mereu aceleasi himere religioase, dar cu mai putine scuze, dat fiind progresul cunoasterii stiintifice. Nu se pune insa problema nici de a compara, nici de a acorda note morale, ci de a reaminti ce a fost acel mileniu medieval, splendorile si ticalosiile lui din punct de vedere politic, economic, social, cultural, urmand coloana vertebrala a istoriei care este cronologia.“