Istoria vietii mele - Teodor Varnav

Prefata de Artur Gorovei
Postfata de Laurentiu Faifer
 
„Carticica aceasta este o lucrare de seama, din toate punctele de vedere, si autorul ei trebuie sa fie pus in rindul fruntasilor scriitorilor nostri de la inceputul veacului al XIX-lea.” (Artur Gorovei)
 
„Prima carte de amintiri din literatura noastra.” (Laurentiu Faifer)
 
„Teodor Varnav, dintre toti memorialistii nostri, n-a fost numai primul in data, dar si intiiul si unicul care si-a marturisit fara rusine, dar si fara cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici si mari, din copilarie si adolescenta, iar de la aceasta virsta tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare si consecintele lor, sanitare si penale, neplacute. Din acest punct de vedere Teodor Varnav imi aminteste, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys.” (Serban Cioculescu)

 

„Timp de zece ani, copilul Varnav face turul Moldovei, ajungind la un moment dat la Bucuresti, apoi la Sibiu, expediat, ca un colet, de la o ruda la alta. In aceste lungi peregrinari, Teodor Varnav, devenit adolescent, cunoaste si primele experiente amoroase. La Sibiu, este initiat in tainele amorului de catre bucatarita dascalului, angajat de protectorul sau, Lada, sa-l invete carte. Adultul Varnav este cuminte si harnic, povestind cu tristete cit de mult a pierdut din cauza lipsei unei invataturi sistemice... Amintirile lui Teodor Varnav sint fantastice, pline de umor si invataminte, scrise cu mult drag si pasiune.” (Constanta Vintila-Ghitulescu)

 

Teodor Varnav s-a nascut pe 1 martie 1801 la Floresti, in tinutul Tecuci. Mama sa, Marioara, era fiica boierului Dumitrache Chirus din Soroca, iar tatal, Costache, era fiul jitnicerului Sandu Varnav si nepotul stolnicului Teodor Varnav. Cind situatia materiala a familiei s-a inrautatit, a fost trimis la Lamaseni, la „mosul maicii mele”, Fotache, iar apoi la Bucuresti, la un cumnat al acesteia, Constantin Lada, datorita caruia ajunge sa invete cu un dascal grec. La moartea lui Lada, intra in slujba la un negustor lipscan, dar in curind pleaca si se stabileste la Hotin; aici se angajeaza la judecatorie ca „scriitor in limba moldoveneasca”. Dupa trei ani demisioneaza si arendeaza mai multe mosii in tinuturile Hotin si, apoi, Iasi. Se casatoreste in 1828 cu Zoe, fiica paharnicului Mihalache Ghitescu, cu care a avut, pina in 1845, patru fiice si un fiu. In 1839 cumpara o mosie si se stabileste la Pocembeni, unde va locui pina la sfirsitul vietii. Data mortii sale, pentru care se indica in general anul 1868, ramine incerta. Amintirile, ramase in manuscris, au fost publicate, sub ingrijirea lui Artur Gorovei, mai intii in Gazeta sateanului si apoi in volum, in mai multe editii. Pe linga memorii, Teodor Varnav a lasat si un manuscris cu satire si poezii lirice, care s-a pierdut.