Itinerarii introspective - Dorin Gabriel Tilicea

Fragment din text:
Fara indoiala, in acest loc unic, gandurile zboara. Zboara departe! Convingerile contemporaneitatii, emfatic triumfatoare, precum si legendele din vechime incarcate de semantica trairilor eroice se clatina, devenind o parte a unei memorii impersonale, in vreme ce cuvintele alese cu grija strabat vremurile, devenind tot mai dense si tot mai pline de intelesuri. In acelasi timp, incertitudinile exprimate de demult, cele neexprimate inca si cele inexprimabile se aduna de peste tot, alcatuind un edificiu complex, care vibreaza concordant cu ritmul orasului, aflat intr-un acord absolut cu valentele locului, cu personajele pe care le intalnim la tot pasul, personaje emblematice si enigmatice deopotriva, entitati venite parca dintr-o lume paralela, dintr-un univers atemporal, din vremuri de demult apuse.

Diminetile inundate de lumina innobileaza locul. Pe malul apei, in aerul usor racoros, privesc malul celalalt, prea plin de istorii inca sangerande, de bataliile epuizante ale tuturor si ale nimanui, de tradari echivoce si de ambitii nemarginite, de sperante inselatoare, de deziluzii fundamentale, de morti si de vieti reunite asa, ca din intamplare. Printre gandurile noastre inca nespuse, printre trairile tainice, prezente simbolice si imateriale, corabii fara de nume aluneca aproape fantomatic, brazdand istoria, traversand stramtoarea imaginarului si unind vremuri atat de indepartate. Sunt uimit de toate aceste treceri si sunt fascinat de simbolistica locului, regasindu-ma in entitatile extrem de complexe pe care – nu stiu de ce – le simt ca facand parte din propriul univers.
—Eu caut timpul uitat in penumbra cuvintelor tale si caut lumea nemarginita, mai caut si vietile fara de capat pe care nimic nu le poate opri sa vina spre noi.
—Cum poti sa mai fii aici cand esti peste tot, cum poti sa fii departe cand nu esti niciunde?