Iubirea ca un vis infinit daruit unei clipe - Sandu Frunza

Daca filosoful Sandu Frunza a infatisat in textele sale teoretice multiple nuante prin care constiinta simbolica are puterea de a transfigura lumea, poetul Sandu Frunza ne propune in acest volum o perspectiva in care iubirea isi asuma rolul total al re-crearii lumii de la inceput. Iar aceasta nazuinta se realizeaza intr-o ordine metaforica, izvorata parca din Cantarea Cantarilor si intr-o logica-ilogica a emotiei erotice care tensioneaza si inalta, care destructureaza si reface lumea dupa legile subiective ale constiintei adamice. Pentru barbatul poemelor lui Sandu Frunza, femeia iubita reprezinta alteritatea nascuta din scindarea fiintei unice, intr-o reiterare simbolic-mitica a androginului sau este izvorata din sine insusi, intr-o recuperare metaforica a cuplului adamic. Disponibilitatea daruirii totale a barbatului si constiinta acuta a conditiei umane aflate inevitabil sub semnul imposibilitatii refacerii unitatii primordiale reprezinta axele semantice care tensioneaza metaforic intregul volum. Astfel, in acest univers liric, iubirea nu este doar cea mai mare taina a fiintei umane, ci si unica masura a timpului, iar clipa conteaza doar atat cat sta sub semnul miracolului fiintei iubite: iubirea este un vis infinit daruit unei clipe. Volumul se remarca prin adancimea intelectuala a reflectiei asupra iubirii si in acelasi timp prin intensitatea emotiei exprimate intr-o alternanta a tonurilor, de la cele discret-litotice, pana la cele plenar-impetuoase.

Poezia are acest dar uimitor - indiferent cand, unde se iveste, aduce cu ea o lume particulara de secrete si dezvaluiri, un topos neasteptat si de neinlocuit. Asta nu inseamna mai valoros sau mai putin valoros decat altele, ci doar unic. Sufletul e o monada, iar poetii o exprima cu vibratii insolite si tulburi pentru ca in limba lor prinde articulatie si naivitatea gangava a copilului, si indrazneala impetuoasa a profetului, si ardoarea beata a indragostitului, si bocetul suferindului, dar si sapienta taioasa a filosofului. De aceea, in cele mai putine cuvinte, poezia aduce cea mai multa noutate si cele mai valoroase dezvaluiri sufletesti. Acea unicitate insa, cred ca este mai curat priceputa, mai bine patrunsa si valorificata de cineva care are afinitati sau a impartit experiente de viata cu un scriitor. Nu spun ca trebuie sa ne batem pe umar zilnic cu el pentru a-i intelege opera, insa cata vreme orice creatie are un moment biografic, un context, o dispozitie psihica, un ancadrament socio-cultural, cunoasterea acestora ajuta mult la ajustarea perspectivei de intelegere a acelei opere. - Vianu Muresan 

„In singuratatea noptii

langa mine stai intins

ca o floare in glastra povestind a doua zi

si trupul tau imi pare

o ploaie nesfarsita dand frumusete unui vis

de parca niciodata nu te-as fi iubit

mai mult in singuratatea si insomnia noptii."