Jurnalul moscovit - Walter Benjamin

traducere: Alexandru Suter

Inca o reflectie: intrarea in partid? Avantaje hotaritoare: post sigur, un mandat, chiar daca doar unul virtual. Un contact organizat si garantat cu oamenii. Impotriva: a fi comunist intr-un stat in care stapineste proletariatul inseamna renuntarea totala la independenta privata. Practic, ii delegi partidului responsabilitatea de a-ti organiza propria viata. Dar acolo unde proletariatul este asuprit, inseamna ca te raliezi clasei asuprite, cu toate consecintele care pot decurge mai devreme sau mai tirziu de aici. Caracterul seducator al rolului de pionier – in masura in care nu ai avea colegi ale caror actiuni sa-ti demonstreze cu fiecare prilej cit de indoielnica este o asemenea pozitie. In partid: avantajul enorm de a-ti putea proiecta propriile ginduri intr. un cimp de forta prestabilit. Dar ceea ce stabileste, in cele din urma, admisibilitatea unei pozitionari marginale este determinat de intrebarea daca, adoptind o atare pozitionare, poti sa ai un beneficiu personal, demonstrabil, asta insa fara a trece in tabara burgheziei sau fara a dauna intr-un fel muncii tale. Daca se va putea justifica in mod concret opera mea viitoare, mai ales cea stiintifica, cu bazele ei formale si metafizice. Ce ar fi „revolutionar” in forma ei, in continutul ei. Daca ilegalu-mi incognito printre autorii burghezi are un sens. Si daca este esentialmente profitabil pentru munca mea sa ma feresc de anumite extremisme ale „materialismului” sau, dimpotriva, daca trebuie sa caut confruntarea cu ele in cadrul partidului. Lupta se duce aici in jurul tuturor acelor retineri care se regasesc in munca specializata pe care am depus-o pina acum. Si aceasta lupta trebuie sa ia sfirsit odata cu intrarea mea in partid – cel putin a uneia experimentale –, daca pe aceasta fundatie strimta munca aceasta nu ar putea urma ritmul convingerilor mele si nu ar putea sa-mi organizeze existenta. Atit timp cit voi continua sa calatoresc, este evident ca intrarea mea in partid mai ca nu poate fi luata in considerare, – Era duminica. Dimineata, tradus. La prinz, in micul restaurant de pe Balsaia Dimitrovka. Dupa-amiaza la Asja, care se simtea foarte rau. Seara, singur in camera, tradus. Walter Benjamin

Pe 4 decembrie 1926 Walter Benjamin isi incepe calatoria spre Moscova. Jurnalul sederii sale acolo inttre 6 decembrie 1926 si 1 februarie 1927 este scris intr-o perioada in care Stalin, in lupta pentru mostenirea lui Lenin, nu isi elimina doar „opozitia” si pe Trotki, ci pune capat si artei rusesti revolutionare, innoirilor ei experimentale din teatru si literatura. Benjamin apuca sa se intilneasca cu exponenti marcanti ai acestei estetici revolutionare. Contactele sale cu institutiile oficiale sint in cea mai mare parte lipsite de succes: Amplul articol despre Goethe scris de Benjamin pentru Marea Enciclopedie Sovietica este respins. Jurnalul lui Benjamin este mai mult decit o constientizare fizionomica a orasului Moscova, fiind inainte de toate, un document personal de exceptie – „probabil celo mai nemilos si mai sincer”, cum l-a descris Scholem. El prezinta, intr-un mod apasator, incercarile lui Benjamin – pe cit6 de insistente, pe atit de yadarnice – de a o cuceri pe Asja Lacis. In cele din urma, Jurnalul este traversat de un element in care politica culturala si biografia se intilnesc: gindurile si consideratiile lui Benjamin pro sau contra intrarii sale in Partidul Comunist German. Walter Benjamin, nascut la 15 iulie 1892, a studiat filosofia la Freiburg, Berlin, München si Berna, iar dupa ce si-a luat doctoratul a trait la Berlin ca scriitor si traducator. A emigrat in Franta in 1933 si a fost membru la Paris al Institutului pentru Studii Sociale, care, apoi, s-a mutat la Geneva si, mai tirziu, la New York. Fugind din fata trupelor germane s-a sinucis la 27 septembrie 1940 la Port Bou, pe granita spaniola. Cele mai importante lucrari: Afinitatile elective de Goethe, Originea dramei baroce germane, Strada cu sens unic, Opera de arta in epoca reproducerii mecanice, Copilarie berlineza la inceput de veac precum si mai multe eseuri despre Baudelaire, cuprinse intr-un proiect despre arcade, ramas neterminat.