Jurnalul unei epoci volumul 2. Jurnal din Germania - Denis De Rougemont

In 1935-1936, Denis de Rougemont accepta un post de lector de literatura franceza la Frankfurt, nu in ultimul rand din dorinta de a fi martor al istoriei, in deplina cunostinta de cauza. Jurnalul sau inregistreaza pas cu pas semnele unei istorii care a luat-o razna, de la micile si marile lasitati cotidiene pana la spectacolul infricosator al multimilor halucinate care urla pe stadioane numele lui Hitler.

"Iata insa ca se ridica un vuiet ca de maree, de-afara se aud trompete. Reflectoarele se sting in sala, in timp ce pe tavan se aprind sageti luminoase indreptate catre o usa aflata la nivelul primei galerii. O lumina de reflector dezvaluie in prag un barbat scund, imbracat in brun, cu capul gol, cu un zambet extatic. Patruzeci de mii de oameni, patruzeci de mii de brate s-au ridicat ca unul singur. Barbatul inainteaza foarte incet, salutand cu un gest molcom, episcopal, in asurzitoare urlete ritmate: heil! (In scurta vreme nu mai aud decat urletele ragusite ale vecinilor mei pe un fond de furtuna si de rapaieli inabusite.) Inainteaza pas cu pas, primeste omagiul, de-a lungul pasarelei ce duce la tribuna. Timp de sase minute, foarte mult. Nimeni nu-si poate da seama ca tin mainile in buzunar: stau toti drepti, nemiscati, si urla in acelasi ritm, cu ochii tinta pe acel punct luminos, acel chip cu zambetul extatic, iar lacrimile curg pe fete, in intuneric." (DENIS DE ROUGEMONT)

Traducere de Emanoil Marcu și Vlad Russo

Ganditorul elvetian DENIS DE ROUGEMONT (1906–1985) a intemeiat curentul personalist in filozofia europeana. Isi incepe cariera ca editor al unor importante volume de filozofie (Kierkegaard, Barth, Berdiaev, Ortega y Gasset) la editura Je sers. In anii '30 contribuie la infiintarea a doua reviste care promoveaza gruparile personaliste din care face parte, Esprit si Ordre Nouveau, semnand de asemenea articole in Nouvelle Revue Française. Intre 1935 si 1936 este lector de literatura franceza la Universitatea din Frankfurt, perioada reflectata in Jurnalul din Germania, exceptionala marturie a nazificarii tarii. In 1939 publica una dintre cartile marcante ale eseisticii europene, Iubirea si Occidentul. In timpul razboiului se refugiaza in Statele Unite, unde lucreaza la sectia franceza a Vocii Americii, scriind totodata o alta opera importanta, Partea Diavolului (1942). Revenit in Europa, se dedica miscarii intelectualilor pentru federalizarea vechiului continent si infiinteaza grupuri de reflectie si de actiune in vederea indeplinirii acestui deziderat vital.
Opere: Le Paysan du Danube (1932), Politique de la Personne (1934), Penser avec les Mains (1936), Journal d’un intellectuel en chômage (1937), Journal d’Allemagne (1938; Jurnal din Germania, 1935–1936, Humanitas, 2018)), Amour et l’Occident (1939, revizuita in 1956 si 1972), Mission ou démission de la Suisse (1940), La Part du Diable (1942/1944; Partea Diavolului, Humanitas, 2006), Journal des deux mondes (1946; Jurnal din doua lumi, 1939–1946, Humanitas, in curs de aparitie), L’Europe en jeu (1948), Lettres aux députés européens (1950), L’Aventure occidentale de l’Homme (1957), Fédéralisme culturel (1965), Les Mythes de l’Amour (1972), L’Avenir est notre affaire (1977), L’Ecrivain et la politique: les problèmes de l’engagement (1978).