Descriere
Primul an de liceu e cel mai greu.
Iti faci noi prieteni, te indragostesti cu adevarat, nu te mai intelegi deloc cu parintii.
Sa cresti mare e mai complicat decat ti ai imaginat vreodata.
Jurnalul unui adolescent timid a facut senzatie la aparitie, dobandind statutul de carte cult, vanata asiduu de adolescenti.
The New York Times
Intra in lumea lui!
Aflat in pragul adolescentei, Charlie se hotaraste sa-si povesteasca viata unui prieten imaginar, caruia ii trimite o serie de scrisori intime.
Prins intre dorinta de a si trai viata si tendinta de a fugi de ea, Charlie, se trezeste obligat sa exploreze un teritoriu pana acum necunoscut. Acela al primelor intalniri si al casetelor cu compilatii, al problemelor de familie si al prietenilor adevarati. Si cauta neincetat „melodia perfecta" a unei „calatorii perfecte" in care „sa se simta infinit".
O poveste despre trecerea de la copilarie la adolescenta in traditia celebrului De veghe in lanul de secara. Reflectiile lui Charlie asupra vietii, dragostei si prieteniei sunt profunde si induiosatoare, iar vocea narativa are o muzicalitate aparte.
USA Today
25 august 1991
Draga prietene,
M-am gandit sa-ti scriu tie pentru ca ea mi-a zis. Mi-a zis ca stii sa asculti si ca intelegi si ca la o petrecere n-ai incercat sa te culci cu tipa aia, chiar daca ai fi putut sa o faci. Te rog, nu incerca sa ghicesti cine este ea, pentru ca atunci ai putea sa-ti dai seama si cine sunt eu, si chiar n-as vrea asta.
N-am sa folosesc nume adevarate, am sa inventez altele sau am sa folosesc unele banale — asta ca sa te impiedic sa dai de mine. Tot din motivul asta nu mi-am scris nici adresa pe plic. Dar n-am facut-o cu nicio intentie rea. Sincer.
Doar am nevoie sa stiu ca cineva acolo asculta si intelege si nu incearca sa se culce cu tipe, chiar daca i s-ar ivi ocazia. Am nevoie sa stiu ca exista si astfel de oameni.
Cred ca, dintre toti, tu esti singurul care intelege, fiindca dintre toti, tu esti singurul care traieste cu adevarat si isi da seama ce inseamna asta. Cel putin, sper ca e asa, pentru ca oamenii vin la tine ca la un prieten pe care se pot baza — nu e deloc complicat. Cel putin, asta am auzit.