La limita imposibilului - C. C. Mihalki

S-a intamplat datorita ultimelor doua povestiri. Acestea au fost concepute initial, ca romane de sine statatoare. [...] Am decis sa pastrez aproximativ cate 20 de pagini de fiecare, sa pastrez doar spuma. Actiune, suspans, mister, la intensitate maxima. 
Ce era sa fac cu aceste doua mini-nuvele? Atunci mi-a venit ideea. Sa scriu o carte care sa cuprinda numai astfel de gen de povestiri. Scenarii uluitoare care sa imbine stiinta cu religia. 
Devotament s-a nascut datorita unui caine care s-a aciuat pe langa depozitul unde am eu serviciul ca agent de paza. 
Iubire s-a nascut datorita unei stiri pe care am citit-o pe net. Simplu. Am vazut si cateva poze, am vazut o reclama. In jumatate de ora, aveam povestea scrisa deja in mintea mea. 
Nebunie s-a nascut la plictiseala. Stateam in postul meu si lancezeam. Am inceput pesemne sa ma gandesc la nemurirea sufletului, asa cum spune romanul. Ma uitam la trecatori. Incercam sa-mi dau seama ce ii framanta, ce necazuri au, la ce se gandesc, ce vad atunci cand privesc in directia mea. Creierul lor functioneaza tot asa ca al meu oare? De-as fi putut sa intru macar pentru cateva secunde in mintea oricui... Si in acea zi a luat nastere povestirea. 
Despre Viclenie si curaj, nu prea stiu ce sa spun. N-are o anume origine. De ani de zile ma gandesc la extraterestri, OZN-uri, etc. In fiecare noapte scrutez bolta, doar-doar oi vedea si eu un fenomen inexplicabil, asa cum pretind ca au vazut altii... 
Ura si razbunare a fost una dintre primele mele idei, inca de pe vremea cand eram un copil. Ma tot gandeam pe atunci: ce ar fi daca mortii ar putea vorbi? Ar mai avea cineva curajul sa ia viata altcuiva? 
Eu nu scriu carti, n-am facut asta niciodata. Cea mai mare pasiune a mea a fost, este si va ramane, cinematografia. Eu scriu scenarii mintal, distribui chiar si actorii, ascult cu atentie replicile, strig la ei, tai scene, comprim totul sa se integreze intr-o ora si jumatate in mintea mea. Anul trecut (cand am debutat ca scriitor), mi-a venit ideea sa-mi pun filmele pe hartie, din moment ce nu am alta posibilitate. Replicile au devenit dialoguri, interpretarea actorilor a devenit intriga si suspansul, scenele cu urmariri, explozii si impuscaturi, au devenit actiunea romanului care lua astfel nastere. Eu fac un film (cateodata ma cert, lupt si vorbesc singur prin casa), apoi, daca reusesc, il pun pe hartie. Prin urmare, aceasta carte reprezinta insumarea grafica a unui numar de sapte filme gen mind-blowing... 
Am scris cartea astfel incat ea insasi, sa atinga (sau sa incerce macar)... limita imposibilului.