Limba romana contemporana. Vocabularul - Marinusa Constantin

Cartea Marinusei Constantin are tot ce ii trebuie pentru a‑si implini menirea de „suport de curs”. Pe de o parte, autoarea sintetizeaza informatiile cele mai recente si cele mai autorizate cu privire la problematica vasta si mereu innoita a lexicului unei limbi naturale. Pe de alta parte, organizarea prezentarii acestui bogat material de lucru respecta principiul didactic al accesibilitatii. Astfel spus, lucrarea se afla in punctul de echilibru intre un tratat stiintific si o „introducere” in stiintele care codifica datele studierii lexicului in anii de pregatire profesionala a studentilor filologi, respectiv lexicologia, cu subdomeniile ei – etimologia, formarea cuvintelor, frazeologia, semantica, onomastica, lexicografia s. a.
Din cea dintai perspectiva, expunerea este sistematizata gradat, de la aspectele teoretice generale ale organizarii vocabularului spre analize concrete ale fenomenelor, proceselor si mecanismelor care genereaza aparitia si disparitia cuvintelor si sensurilor dintr‑o limba, care guverneaza contactele lingvistice, implicatiile lexicului in structura generala a unei limbi – adica interinfluentele cu fonetica, morfologia, sintaxa, stilistica si pragmatica acesteia. De altfel, termenii structura si structuralism, generativism, pragmatica si cognitivism, lingvistica integrala, cu cateva referiri punctuale la Ferdinand de Saussure, la Emile Benveniste, la J. L. Austin, E. Coseriu s. a., revin in diferitele sectiuni ale cartii. Autoarea evita teoretizarile prea ample, caci profilul lucrarii nu ar justifica detalieri de principiu, dar explica suportul teoretic, procedural, in virtutea caruia s‑a ajuns la schemele de formare a cuvintelor, de transfer lexico-semantic la modelele de grupare formal‑semantica s. a. m. d. 
Scurtele justificari teoretice, precum si analizele si descrierile de manifestare practica a faptelor de limba din sfera lexicala se intemeiaza pe un corpus de referinte atat de bogat cat permite o asemenea lucrare. Mai precis, este vorba despre o bibliografie esentiala, care cumuleaza contributii mai vechi, dar apartinand unor autoritati in materie si care au directionat cercetarile de profil si au oferit solutii general acceptate la problematica in discutie (cf. O. Densusianu, S. Puscariu, Al. Rosetti, I. Cioranescu, Al. Graur, C. Tagliavini, E. Coseriu, M. Sala, I. Coteanu, A. Bidu‑Vranceanu, N. Forascu, Th. Hristea, M. Avram s. a.), cat si rezultatele unor cercetari de ultima ora, care valorifica achizitiile si rezultatele unor specialisti din generatiile cele mai tinere, coordonate de personalitati de prestigiu (vezi cazul TDG). Pe de alta parte, sunt folosite ca suport al demonstratiilor solutiile oferite de promotorii curentelor internationale de investigare a limbilor, precum cei citati mai sus, de la reprezentantii gramaticii comparativ‑istorice, in variante mai vechi sau mai noi, pana la cei ai structuralismului, generativismului, pragmaticii si cognitivismului, analizei statistice etc.
Altfel spus, textul cursului de fata are menirea sa‑i initieze pe studenti atat in problematica esentiala si functionala a lexicologiei, cat si in metodologia cercetarii acesteia si, nu mai putin, in metalimbajul aferent disciplinei de studiu in cauza. Or, aceasta abordare coincide cu cerintele Nivelului 1, fundamental, al grilei de formare a competentelor profesionale din invatamantul superior (cf. Matricea cadru a NQF).
 Din a doua perspectiva, cea didactica, pe langa organizarea sistematica a materiei de studiu si pe langa respectarea principiului „Nicio afirmatie, fara demonstratie si nicio demonstratie, fara exemplificari!”, se remarca diversele strategii psihopedagogice aplicate de Marinusa Constantin. Reluarea din mai multe unghiuri de vedere a unor aspecte mai dificile in explicarea faptelor de limba, diversificarea exemplelor, astfel incat sa poata fi clarificate atat mecanismele fundamentale, cat si detaliile unor fenomene lexico-semantice, apoi echilibrarea expunerii intre diacronie si sincronie, intre general si particular, intre forma si continut, intre paradigmatic si sintagmatic, intre uzual‑denotativ si special‑expresiv, insotita de analiza pragmatica a valorilor conotative, atunci cand contextul o impune, confera eficienta instructiv‑formativa lucrarii de fata. Daca adaugam la acestea atenta asezare in pagina a textului, graficele si tabelele sinoptice, notele explicative – scurte si clare, exercitiile aplicative propuse pentru fiecare „unitate” de prezentare a subsistemului lexical al limbii romane, putem afirma ca avem o imagine a „lucrului bine facut”. 
Pentru un universitar tanar, aceasta carte este o proba de seriozitate, pasiune si daruire, adica o proba de profesionalism – de bun augur. 
    
Petre Gheorghe BARLEA