Linia lui Dumnezeu - Ion Andreita

Volum de versuri care reuneste cele mai frumoase creatii poetice ale scriitorului si jurnalistului Ion Andreita. Ies in evidenta sensibilitatea deosebita a autorului si filozofia de viata a acestei importante personalitati a culturii romane.

„Ca poet, Ion Andreita are cutezante de rapsod popular care-si innobileaza genealogia cu atributele legendei. Versul sau – nu intotdeauna expurgat de clisee si sentimentalisme – poarta cu sine nelinisti si tristeti moderne, romantice sau simboliste. (…) Toate aceste „pacate” sunt rascumparate, insa, in excelenta poeziei alcoolurilor, de departe cea mai fericita ofranda a poetului. Cantecul bahic al lui Ion Andreita este forma lui de fraternizare cu universul: „Azi am sa beau pana se vor imbata stelele / Si-or hauli dincolo de prapastia lumii / Azi am sa beau pentru toate pacatele / Stranse-n desaga-plocon / Spanzurata de creanga albastra a lunii”. Este, de asemenea, un testament, un memento postum, o invitatie la puritate: „Dar voi, prietenii mei, nu fiti tristi / Nu va imprumutati sufletul altor pareri / Ramaneti frumosi si drepti, cum v-am cunoscut / Si lasati sa se implineasca porunca” („Bahica”). Daca, totusi, in ciuda reusitei de ansamblu, „Bahica” mai releva inca unele imperfectiuni, „Libatie” se sustrage oricaror reprosuri. Ofranda devine, aici, totala. Timpul se suspenda. Iar din scrumul sentimentelor se inalta, cu o gravitate parca ireala, aburii alcoolului nenumit si ai lirismului autentic: „Sa facem chef, prieteni / Platesc cu moartea mea! // Voi invita la cheful acesta toata lumea / Si fiecaruia din suflet ii voi turna sa bea / Sa facem chef, prieteni / Platesc cu moartea mea // La chefu-acesta insa nu vreau sa rada nimeni / Scrasnind din dinti, in cupe sa-si toarne toti, sa bea / Si nimeni nu ma-ntrebe de ce-am facut asa / Platiti si voi cum credeti c-ar trebui mai bine / Eu voi plati cu moartea moartea mea // Platesc cu ce-am iubit si ce urasc / Platesc cu tot ce nu e pamantesc / Eu universu-ntreg pentru-acest chef l-as da / Caci prea e greu pacatul pe care il platesc // Sa facem chef, prieteni / Platesc cu moartea mea!” Poate ca s-ar detecta, la o privire mai atenta, cateva urme din „arderile” aburite ale lui Nicolae Labis, dar versiunea lui Ion Andreita nu are nimic mimetic in structura ei.”
Nicolae Baltag

„Caracteristica poeziei lui Ion Andreita este autobiografia lirica, recte percutarea in limbaj poetic a unor sentimente ori evenimente pe care memoria le inregistreaza sensibil. Este evident ca intr-o atare directionare lirica, erotica nu poate lipsi. Ea se implineste in poeme de suavitate extrema ori se iveste din puternice invective. In acest sens pot fi citate „descantecele” si „blestemele”, care acorda poeziei lui Ion Andreita un substrat folcloric regenerator”. 
Titus Vijeu