Literatura in lumina Ortodoxiei - Sergiu Ciocarlan

Ca oricare intelectual crestin, Sergiu Ciocarlan atrage atentia, curajos, asupra devierilor ideologice si asupra tertipurilor potrivnicului carora le-au cazut si le cad victime unii scriitori de ieri si de astazi, in goana lor dupa originalitate si dupa celebritate. Operele cu pricina pot fi citite, astfel, dupa deplina lamurire, indexandu-se doar stricaciunea si pastrandu-se ceea ce ramane viabil. [...]
In oricare curent literar s-ar incadra operele ce asteapta pe rafturile librariilor si ale bibliotecilor, cititorii sunt indemnati la prudenta alegere dupa o atenta informare spre a nu-si hrani sufletul cu false valori, selectandu-le anume pe acelea aflate in Adevarul, Frumosul si Iubirea divine. Intr-adevar, putini scriitori vom gasi care sa se indrepte fara ezitare spre aceste „frumuseti vesnice" – ne previne autorul –, insa aceasta e grila corecta, caci nimic altceva nu poate fi mai pretios decat Cuvantul lui Dumnezeu: viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri. 
El insusi prozator talentat, Sergiu Ciocarlan ni se adreseaza, la un moment dat, dinlauntrul artei cuvantului: literatura nu se face deloc cu naivitate (...); exista in fruntariile ei un fond eterogen, o baza conceptuala ce trebuie atent decodata in lumina criteriilor pe care le-am trasat de la bun inceput: Adevar, Frumos si Iubire. [...]
In spatiul romanesc, modelul cultural nu poate fi conceput in afara Ortodoxiei, argumentul principal fiind acela ca impulsul creator se naste din intalnirea omului cu Creatorul sau. Denaturarea creatiei ia si acest aspect al intreruperii misiunii, al iesirii din comuniune, nemaiintelegand nicicum ca intalnirea cu Dumnezeu este esenta tuturor miscarilor noastre launtrice. Adaug la aceste constatari ale autorului ca tocmai Romania, aceasta tara care, prin locuitorii ei de frunte, a cunoscut masiv in ultima parte a secolului al XX-lea rastignirea prin experimentul comunist, se vede acum milostivita de Dumnezeu prin aparitia unor creatori crestini de anvergura, solid formati si bine intentionati, spre a se putea reinnoda traditia viabila, proprie acestui pamant stravechi. Fara veritabile repere – intelectuali patrioti si faptuitori jertfelnici –, nimic trainic nu se poate edifica. De aceea, cu scriitori ca Sergiu Ciocarlan care, prin demersul acesta al sau, luminat de Ortodoxie, in raspar cu ceea ce ar vrea Europa de la noi, ne indeamna sa revenim in Biserica, am sperante ca se vor trezi curand constiintele conationalilor nostri, iar cuvintele datate 14 august 1882 ale lui Mihai Eminescu isi vor afla implinirea intr-o Biserica plina de oameni, toti avand frica lui Dumnezeu, toti sperand de la El mantuire si indreptandu-si vietile dupa invataturile Lui.