Lucarna - Jose Saramago

Lucarna este un roman de atmosfera, in care personajele sint lasate sa respire, sa-si exprime nemultumirile, sa evolueze ca intr-o piesa de teatru pe un fundal urmarit detaliu cu detaliu. Fara sa faca lucruri extraordinare, fara sa intreprinda actiuni care sa schimbe soarta lumii, fiecare dintre actorii care populeaza romanul este, la rindul sau, un personaj„principal”: cizmarul Silvestre, cu neasteptata lui alura de Don Quijote, tinara Isaura, cu frustrarile care pot fi puse in mintea fiecaruia dintre noi, trecute zilnic intr-un jurnal salvator, sau timida Justina, a carei lume se invirte in jurul apucaturilor unui sot capricios. Naratorul urmareste cu discretie, precum un zeu blind, sarind de la o casa la alta, de la un personaj la altul, o lume condusa de frustrari mari si aspiratii mici, de nostalgia pentru vremurile ce pareau cindva mai fericite.
 
„Lucarna povesteste despre locuitorii unui apartament din Lisabona: Silvestre cizmarul, Justina, barbatul ei mitocan si Carmen, o nostalgica venita de pe meleagurile Spaniei. E un roman tare dificil pentru o perioada precum a fost cea a anilor’50.
O carte in care familia, stilpul societatii, e un fel de cuib de vipere din care nu lipsesc violul, dragostea intre lesbiene, abuzul.” (The Guardian)
 
„Lucarna este darul pe care il meritau cititorii lui Saramago. Nu inseamna a inchide o poarta, ci, dimpotriva, a o deschide larg, pentru a putea reciti opera in lumina si din perspectiva lucrurilor pe care scriitorul ni le spusese deja inca din tinerete. Lucarna este poarta de intrare in lumea lui Saramago si va fi o descoperire pentru fiecare cititor. Ca si cum un cerc perfect s-ar inchide. Ca si cum moartea nu ar exista.” (Pilar del Rio)


Traducere din limba portugheza si note de Simina Popa
Prefata de Pilar del Rio
 
Premiul Nobel pentru Literatura 1998


José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuind sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.