Macelul de la Belis - Aurel Gociman

 

 

Publicata in 1932, cartea era o replica la ofensiva iredentismului si sovinismului maghiar. Scrisa cu o maxima obiectivitate, sub forma unui reportaj-ancheta, consultand documente oficiale, presa vremii, precum si cativa supravietuitori ai masacrului, ea propunea imaginea reala a unui agresor care se erija intr-o victima a „conjuratiei” europene. In anii ’30, Romania se gasea fata de Ungaria intr-o situatie aproape similara cu cea de astazi. Retorica anti romaneasca, la fel de vehementa, cu accente spaimoase, era amiabil receptata din Europa pina in America. Aurel Gociman a fost unul dintre putinii intelectuali romani care au inteles in profunzime amploarea iredentismului maghiar, divulgandu-1 ca atare. Cartea sa de referinta ramane, de altfel, Romania si iredentismul maghiar (1934), o extrem de minutioasa radiografiere a unui fenomen cu o uimitoare forta de difuziune in cele mai influente cercuri politice si de presa. Nationalismul nostru conservator si romantic, repliat asupra lui insusi, nu putea tine piept unui hungarism expansiv si internationalist. Nationalismul romanesc incerca sa se afirme prin valori spirituale, hungarismul printr-o doctrina promovata ca politica de stat. Cele doua carti ale lui Gociman avertizau asupra posibilitatii „Dictatului”, dar, aproape solitare, nu au avut, practic, niciun impact, pentru ca se adresau unui public imaginar. In Europa, cel putin, era imposibil sa mai convingi pe cineva de politica loial-europeana a Romaniei, din moment ce, sa spunem, marele magnat al presei britanice, lordul Rothermere, se lasa fotografiat in pusta Panonica, in costum national maghiar, ori italienii, pur si simplu execrati ca popor, in ziarele din Budapesta, curtau guvernul lui Horthy. Orice s-ar spune, si nu e cazul sa intram acum in amanunte, in anii ’30 Europa occidentala evolua lamentabil, politic in primul rind, Julien Benda in celebra carte Tradarea intelectualilor, sau, din alta perspectiva, René Guénon. In Romania, in anii ’30, cand cartile lui Gociman incercau sa sensibilizeze opinia publica, partidele politice se sfasiau intre ele, discreditand orice informatie cu adevarat alarmanta; ca si astazi.
 
 
Petru Poanta