Mai de ieri, mai de departe... Amintiri de calatorie - Anamaria Smigelschi

„Cititorule, ai in mana o carte in care ieri e inca azi, iar departele e foarte aproape. Ti se face cadou o sursa de bucurie, melancolie si talent.“ (Andrei PLESU)

 

Inzestrata cu vocatia calatoriei, privirea agera a artistului plastic si stiinta potrivirii cuvintelor, Anamaria Smigelschi ne pofteste s-o urmam in lungul si-n latul lumii, din India pana-n Mexic si din Suedia pana-n Egipt, intr-o calatorie ce serpuieste nu doar prin spatiu, ci si prin timp. Ghid neobosit si entuziast, autoarea se strecoara, cu usurinta celui care se simte pretutindeni ca acasa, prin palate stralucite, bazaruri incarcate de minunatii, muzee care-ti taie rasuflarea si catedrale semete, zugravindu-ne toate cate le vede cand cu verva si umor, cand cu pioasa admiratie. Gusturi, mirosuri, culori, sunete, senzatii se amesteca intr-o invartejita simfonie a simturilor, nelasandu-ne o clipa de ragaz intre doua calatorii. Iar undeva, bine tainuita in spatele urzelii narative, ghicim iubirea Anamariei Smigelschi pentru trecut, pentru acel „ieri“ din titlu, dinaintea caruia face o reverenta: „Nu-mi plac orasele futuriste care cresc din soluri mustind de petrol si dolari, insulele artificiale desenate pe ocean in forma de palmieri si enormele turnuri rasucite in spatiu infrangand toate legile echilibrului si ale logicii. Trecutul insa ma pasioneaza, civilizatiile antice, misterioase imi taie respiratia, la fel locurile calcate de oameni vechi, slefuite cu palma, ridicate cu puterea mintii“.

Zeita Ganga, din nemarginita-i gratie, a turnat apa in capul zeului. Apa s-a scurs printre suvitele-i rasucite, racorindu-l. De atunci, indienii cred ca baia purificatoare in undele raului ii va izbavi de chinul reincarnarilor si drumul lor catre Nirvana va fi lin. La Varanasi, orasul sfant al Indiei, pe seara, 25 de adulti si un tinerel peltic si deosebit de obraznic ne-am cocotat, doi cate doi, in 13 ricse deselate si am pornit intr-o goana incredibila spre Gange. Pe strazi inguste si aglomerate ne-am luptat cu alte sute de ricse, motociclete, taxiuri bombate ca niste gandaci cu spinarea galbena din musama, claxonand in delir, printre mii de indieni tuciurii, negustori ambulanti sau stabili, agitati in fata dughenelor mizerabile cu marfuri heteroclite, atarnate sub firmele pestrite, pe un caldaram plin de hartoape si cu movile de gunoaie la intersectii. Am coborat pe treptele cheiului cu o spaima nebuna sa nu ne pierdem unii de altii in multimea colorata, noroc de un domn general din grup cu un cap mai inalt decat toti ceilalti.
Am primit buchetele de flori cu lumanarica de la splendide fapturi infasurate in sariuri stralucitoare si le-am platit cu sume variind intre 20 si 200 de rupii, in functie de rezistenta noastra la lumina ochilor lunecosi.
Cu o dorinta in gand ce avea sa se impli-neasca, le-am dat drumul pe apa deja plina de luminite plutind printre sutele de barci cu pelerini si turisti. O puzderie de copii se inghesuiau sa ne arate o treapta primejdioasa sau o groapa, dupa care isi pretindeau recompensa. – India, 2009

ANAMARIA SMIGELSCHI, nascuta in 1938, este al patrulea copil al arhitectului Victor Smigelschi, fiul pictorului ardelean de origine poloneza Octavian Smigelschi, si al Mariei Anna Giuseppina Trinchieri, de origine italiana, venita in Romania prin casatorie. Artist plastic-grafician, Anamaria Smigelschi a fost distinsa de-a lungul carierei cu numeroase premii nationale si internationale. A facut grafica de sevalet, gravura, conceptie grafica pentru reviste ilustrate, emisiuni de televiziune, grafica publicitara si afis, grafica de carte. Este autoarea a opt carti pentru copii si ailustrat nenumarate altele. Are o sustinuta prezenta in expozitii personale, colective si de grup, in tara si in strainatate. Este sotia pictorului Ion Alin Gheorghiu. In 2013 a publicat la Editura Humanitas volumul de memorii Gustul, mirosul si amintirea. Traieste si lucreaza in Bucuresti.