Manifest pentru filosofie - Alain Badiou

traducere: Andreea Ratiu

… Pina foarte de curind, filosofia n-a stiut citusi de putin sa gindeasca la inaltimea capitalului, deoarece a lasat cimp liber, pina in strafundul ei, zadarnicelor nostalgii ale sacrului, obsesiei Prezentei, dominatiei obscure a poemului, indoielii asuprta propriei sale legitimitati. Ea nu a stiut sa preschimbe in gindire faptul ca omul a devenit, in mod ireversibil, „stapin si posesor al naturii” si ca nu este vorba aici nici de o pierdere, nici de o uitare, ci de cea mai inalta menire a sa – reprezentata totusi, inca, in stupiditatea opaca a timpului calculat. Filosofia a lasat neincheiata „meditatia carteziana”, ratacindu-se in estetizarea vointei si patosul incheierii, al destinului uitarii, al urmei pierdute. Ea nu a vrut sa recunoasca pe fata caracterul absolut al multiplului si nefiinta legaturii. Ea s-a cramponat de limba, de literatura, de scriitura, ca de ultimii reprezentanti posibili ai unei determinari a priori a experientei sau ca de locul pastrat al unui luminis al Fiintei. Ea a declarat de la Nietzsche incoace ca ceea ce incepuse odata cu Platon era pe cale sa apuna, insa aceasta declaratie aroganta ascundea neputinta de a continua acest inceput. Filosofia nu denunta sau nu preamareste „nihilismul modern” decit pe masura propriei sale dificultati de a surprinde locul in care tranziteaza pozitivitatea actuala si a incapacitatii de a concepe faptul ca am intrat orbeste intr-o noua etapa a doctrinei adevarului, care este cea a multiplului-fara-Unu sau a totalitatilor fragmentare infinite si indiscernabile.

Alain Badiou (n. 1937) este una din figurile de prim rang ale filosofiei franceze contemporane. Este autorul unei gindiri dintre cele mai originale si puternice, sub trasaturile ei oarecum clasice, „metafizice”, pe o scena intelectuala din care n-au lipsit in ultimele decenii nici personalitatile recunoscute mondial, nici curente de gindire care au facut epoca. Angajamentul sau profund si de durata (anterior lui Mai ‘68) de partea unei stringi revolutionare, fara concesii si postpartinica – angajament consecvent cu fibra intima a filosofarii sale si cu temele acesteia – nu-i rapeste nimic din singularitate; dimpotriva, confera autenticitate si incandescenta unei gindiri dedicate tocmai principialitatii ori „adevarului” (universalitatii) instaurate, dupa el, numai de „evenimentul” veritabil (singularitatea concreta, impredictibila, rara, vazuta in acelasi timp ca unica origine si validare atit a posibilitatii transformarii/innoirii radicale, cit si a unui subiect care, tot dupa Badiou, nu exista propriu-zis decit atita vreme cit ramine angrenat in evenimentialul sau fondator).
Absolvent al École Normale Supérieure (studii de matematica, in paralel cu cursuri audiate la Sorbona, 1956-1961), el a revenit in 1999 la ENS ca director de studii, dupa ce (incepind cu 1969) a predat la Université de Paris VIII (faimoasa Vincennes-Saint-Denis, unde a fost partener de aprige polemici cu Althusser, Deleuze si Lyotard). Preda, de asemenea, la Collège international de philosophie, Paris, si la European Graduate School, Elvetia. Principala sa lucrare filosofica este L’Être e L’Événement [Fiinta si evenimentul] (1988); alte titluri reprezentative: Théorie du sujet [Teoria subiectului] (1982), Manifeste pour la philosophie [Manifest pentru filosofie] (1989), L’Éthique [Etica] (1993), Saint-Paul: La fondation de l’universalisme [Sfintul Pavel: Intemeierea universalismului] (1997), Petit Manuel d’inesthétique [Mic manual de inestetica] (1998).