Martor ocular. 21 Decembrie 1989, Piata Libertatii, Cluj. Fotografii: Prof. Razvan Rotta. Comentarii „la cald” Alice si Sorana Rotta

* * *

Au trecut cincisprezece ani... Multi? Putini? Silviu Brucan spunea, in 1990, ca ne trebuie... 20 de ani pentru a intra in randul lumii. M-am suparat pe el! Rau de tot! Acum ma gandesc: „Oare reusim in urmatorii cinci ani sa ajungem acolo unde zicea el?”
Au fost ani lungi, si cu bune, si cu rele. Cu sacrificii. Au meritat oare? Au meritat sacrificiile din anii tranzitiei? Dar sacrificiile din decembrie 1989? As zice, da! As zice, nu!
Cred acum, in decembrie 2004, ca atunci, in decembrie 1989, NU trebuiau sa moara oameni. Istoria si-ar fi urmat cursul si fara ca atatia clujeni sa treaca in randurile dreptilor cu mult inainte de soroc.
Si atunci? De ce-au murit totusi? De ce? Cred c-au fost jertfele comunismului, ale indoctrinarii si indobitocirii noastre, astfel incat niste necajiti de soldati si ofiteri ai Armatei Romane sa poata crede ca acesti curajosi cu piepturile si mainile goale sunt periculosii dusmani ai... cui? AI CUI?
Si, de teama sa nu-l supere pe „comandantul suprem”, au tras! Cu pusca! Cu gloante adevarate, de razboi! Mai poti azi sa crezi ca un roman isi incarca arma cu gloante ucigase impotriva altor romani? Sigur, nu! Iar asta este Victoria noastra, a tuturor acelora care in 21 Decembrie 1989 incepeam sa credem ca... poate, poate vom fi liberi, liberi sa gandim, liberi sa vorbim, liberi sa scriem, liberi sa calatorim, liberi sa stim ce vom face cu... libertatea noastra. (Razvan Rotta, decembrie 2004)