Matura de pelin - Ion Andreita

Un mare romantic al secolului XXI, poet, prozator si gazetar, Ion Andreita isi prezinta aici viata, evocand, prin schite si nuvele de inalt nivel artistic, cele mai importante date ale biografiei sale. O carte ce se citeste cu sufletul la gura.

Cartea lui Ion Andreita „Matura de pelin” contine o bucata din sufletul sau. Fiindca ea este scrisa cu inima si din suflet. E scrisa de un om care are CONSTIINTA MORALA. (Cati o mai au, astazi?!) Acea constiinta pe care societatea ce-o traim nu a reusit sa i-o denatureze. Ma refer la o anumita parte a societatii, acea parte care traieste decat pentru ban si putere nemasurata, care ne dovedeste zi de zi ca banul si puterea pot fi ca un drog, care nu se da in laturi de la nimic pentru a tine sub capac constiinta morala a romanului. Pana la urma, lumina Creatorului iese la iveala cu scrasnete de masele, iar cei care inca „dorm”… se vor trezi brusc, sub un dus rece.
In adancul constiintei sale, inca de tanar viitorul scriitor, Ion Andreita descopera o lege careia trebuie sa i se supuna – legea adevarului – al carei glas, chemandu-l neincetat sa iubeasca si sa faca bine si sa evite raul, rasuna in urechile inimii sale. El sadeste, in suflet aceasta lege scrisa de Dumnezeu inca din anii copilariei, din vremea cand a purces in prima zi la scoala „impreuna cu varul meu Florea Leasa, cu doi-trei ani mai mare decat mine, dar, mic de statura, il invingeam mereu la tranta dreapta.”. (…) In lupta dreapta, de tinut minte, fiindca din scriitura sa retinem, citind in continuare, ca acel sambure de constiinta cu care pornesti in viata ca dar al divinitatii, din partea parintilor si scolii este nucleul cel mai tainic si sanctuarul sufletului. Inca de mic, se destainuie autorul cartii, s-a aflat singur cu Dumnezeu, al carui glas i-a rasunat mereu in strafunduri. „In curtea scolii, gradina lui Dumnezeu…” – de aici a inceput sa priceapa viata viitorul poet, jurnalist, eseist si scriitor. De altfel, chiar unul dintre profesorii din comuna sa de bastina, Perieti de Olt, l-a rugat sa-i trimita cateva amintiri din anii de scoala. „Ma roaga cam de multisor, iar eu, berbec indaratnic fara motiv, tot intarzii sa ma izbesc cu capul de zidul acelor ani, de poarta scolii, de banca lustruita ca in palma de catre turul atator pantaloni dinaintea mea…”
Prin „Matura de pelin”, Ion Andreita dovedeste si de aceasta data ca este – si dincolo de planeta poeziei – un epic de mare talent, scriind o carte bine construita, cu un pitoresc specific, minunata fresca a unui timp evocat in culori simple si naturale, cu personaje care formeaza o interesanta galerie in literatura noastra contemporana. 
Citat din articolul “Vitralii: Marturiile unui prieten de drum lung”, aparut in Curierul de Valcea, la 23 iulie 2014