Memorii dintr-un secol. Jurnal 1929-1931. Epistolar 1964-1965 - Edgar Papu

Volumul confesiv „Memoriile dintr-un secol”, elaborat in perioada martie-iunie 1990 si completat ocazional in lunile urmatoare, in imprejurari vitrege pentru Edgar Papu – dupa decesul sotiei (convins fiind ca nu va supravietui acestei pierderi si prada unei depresii ce-i inhiba instinctul de conservare), aproape orb (nemaifiind capabil sa-si reciteasca propriile sale insemnari), dezamagit de refuzul Editurii Eminescu de a-i mai publica volumul „Scrieri de arta, estetica si filozofie” (programat initial sa apara in trimestrul IV. 1989) – Memoriile, spun, asternute la sugestia mea (idee intarita ulterior de Paul Anghel, singurul care-l mai vizita in recluziunea sa de facto), ca terapie de iesire din depresie, sunt complet epurate de contingent, aproape anistorice, iar cu exceptia primelor capitole ce trateaza copilaria si prima tinerete, alcatuirea lor este mediat autobiografica, scrise intr-o tehnica de caracterizare prin ricoseu (depanand mai curand parerile contemporanilor care l-au cunoscut si apreciat si abtinandu-se de la autoevaluari); apar mai cu seama consideratii de natura morala (in acest sens poate constitui un pendant la Jurnalul fericirii), dublate de o discretie retinuta si demna in ceea ce priveste loviturile soartei sau calamburul injonctiunilor istoriei, viata sa intima in genere.