Metafizica si concret in Arta Actorului. Convorbiri cu Adrian Titieni, Andi Vasluianu si Ruxandra Ghitescu - Emanuel Parvu

Exista lucruri in Arta Actorului la care nu exista raspunsuri general valabile – in primul rand din cauza individualitatii, apoi exista lucruri care au o practica general valabila, ambele extreme rezumandu-se la paradigma „meseriei” – este sau nu este o meserie? Nu stim. Arta Actorului este diferita de Arta Filmului sau de Arta Spectacolului, dar putem vorbi de actorie chiar prin spectrul neprofesionistului (iar exemplele sunt multiple). Bucataria interna a actorului este un subiect de discutat daca vorbim de analiza sau teorie, dar atata timp cat expresia exterioara a Artei Actorului este cea dorita, poate rezulta ca metoda folosita a fost una cu rezultate – asa cum spunea Ion Cojar „orice metoda da rezultate, este o metoda”.

Dialogurile din aceasta carte sunt dialoguri cu profesionisti, sunt dialoguri venite din studiu sau cursuri, sunt dialoguri menite sa ridice intrebari, nu sa ofere raspunsuri si, mai ales, sa arate trei metode diferite (si paradoxal asemanatoare) de abordare a acestui domeniu – fiecare in relatie proprie cu sine, cu ganduri sau intrebari aplicate, cu tendinte si impresii formate din experienta.

In speranta unei lecturi line, in speranta unei lecturi placute, mentionez doar (de la inceput) ca nu este o carte care se adreseaza doar specialistilor, ci tuturor celor care incearca sa micsoreze distanta dintre sine si sine, tuturor care au intrebari despre sine si cum functioneaza mastile noastre de actori in raport cu aproapele sau cu societatea. (EMANUEL PARVU)