Mic tratat despre intalnire si dialog - Pierre Claverie

Traducere: Monica Brosteanu
Cuvant inainte: Monica Brosteanu
Introducere: Anne-Catherine Meyer

 

„Autorul cartii de fata a ales calea spinoasa, dar singura vrednica de om, a deschiderii si dialogului. El este un martor cat se poate de credibil pentru valorile pe care le sustine, intrucat si-a platit convingerile cu viata.“ (Monica BROSTEANU)

 

„Intalnirea era lucrul cel mai important din viata lui Pierre Claverie.
A muncit neintrerupt ca sa puna in legatura persoanele cele mai diferite. Si pentru noi, intalnirea este o provocare permanenta in varietatea comunitatilor noastre omenesti: de la serviciu, din familie sau din viata calugareasca… Ne gasim mereu fata in fata cu celalalt, traim impreuna situatii identice, dar oare ne si intalnim cu adevarat?
Pierre Claverie n-a evitat confruntarea cu lumea musulmana in care a trait in calitate de crestin. Modul diferit in care traditiile musulmane si crestine se apropie de Dumnezeu subliniaza originalitatea crestinismului, caracterul extraordinar si tulburator al mesajului crestin. Numeroasele texte ale misticilor musulmani citate de el depun marturie despre bogatia pe care si aceasta traditie o poseda. Reculegerea de fata ne cheama sa ne aprofundam relatia cu Dumnezeu si relatiile cu ceilalti.“ (Sora Anne-Catherine MEYER)

PIERRE CLAVERIE s-a nascut la Alger, in 1938, intr-o familie de francezi stabiliti in Algeria. Dupa terminarea liceului, in 1957, a plecat in Franta, la Universitatea din Grenoble, pentru a studia matematica, fizica si chimia. Dupa doi ani a intrat in noviciatul dominicanilor din Lille, revenind apoi in Algeria in 1967. Aici a inceput sa studieze araba, pe care a reusit curand s-o vorbeasca fluent. Totodata, a inceput sa ia legatura cu musulmani algerieni si a aprofundat istoria si spiritualitatea religiei lor. In 1981, a fost numit episcop de Oran, iar in 1987 a fost numit in Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios. In acelasi an, a cerut cetatenia algeriana, care nu i-a fost acordata niciodata. In timpul razboiului civil din Algeria, Claverie a condamnat atrocitatile comise de islamisti si a primit in secret in Biserica tineri algerieni deveniti crestini ca reactie fata de extremismul musulman. In 1994, a participat la Sinodul Episcopilor pentru Africa, desfasurat la Roma, si a denuntat lasitatea asasinarii a patru misionari pentru Africa si a altor patru calugari. A fost el insusi asasinat la 1 august 1996, la doua luni dupa decapitarea a sapte calugari trapisti rapiti de la manastirea Notre Dame de l’Atlas.

Alte scrieri: Le Livre de la foi. Révélation et Parole de Dieu dans la tradition chrétienne, Cerf, Paris, 1996; Donner sa vie. Six jours de retraite sur l’Eucharistie, Cerf, 2003; Il est tout de même permis d’être heureux. Lettres familiales 1967-1969, Cerf, 2003; Je ne savais pas mon nom. Mémoires d’un religieux anonyme, Cerf, 2006; Cette contradiction continuellement vécue. Lettres familiales 1969-1975, Cerf, 2007; Humanité plurielle, Cerf, 2008; Marie, la Vivante. Sept jours de retraite avec Marie, Cerf, 2008; Petite Introduction à l’Islam, Cerf, 2010.