Miresele Macgregor - Nora Roberts

Patriarhul clanului MacGregor este puternic, bogat si decis sa-si continue obiceiul de a se amesteca in vietile celor dragi. La varsta de 90 de ani, Daniel nu vrea nimic mai mult decat sa-si vada nepoatele maritate, fericite si pregatite sa continue generatia MacGregor. Tinerele verisoare locuiesc impreuna la Boston si sunt foarte multumite sa se concentreze pe construirea unei cariere de succes in domeniile pe care si le-au ales.

Dar Laura, Gwendolyn si Julia descopera curand ceea ce parintii lor stiau de mult – ca Daniel MacGregor are un talent innascut pentru petit, asa ca deja le-a ales fetelor candidatii perfecti, despre care este convins ca vor fi sotii ideali. Nu-i mai ramane decat sa puna lucrurile in miscare... bineinteles fara ca vreunul dintre cei implicati sa banuiasca macar ceva.

Trei superbe povesti de dragoste, pline de pasiune si umor, isi vor gasi implinirea la magicul Hyannis Port, cand Daniel MacGregor va reusi sa ofere fiecarei nepoate darul pe care banii nu-l pot cumpara – o iubire ca-n povesti!  

 

Nora Roberts a scris peste 200 de romane de dragoste, si majoritatea au intrat in topurile de vanzari realizate de New York Times. Cartile ei au fost publicate in 35 de tari, in peste 400 de milioane de exemplare.

    Fragment din roman:

    “Gwen chicoti, isi trecu degetele prin par. Un mesaj tipic pentru Daniel MacGregor, isi spuse ea, transmis clar si raspicat. Dar parea destul de inocent. Fiul unei prietene de-a mamei ei. In regula, atunci, nu parea sa existe nici o intriga sau schema in spatele intregii povesti. Doar o favoare, una usor de acordat.
    Satisfacuta, Gwen isi lua din nou iaurtul, scoase o lingura, apoi apasa butonul pentru a asculta mesajul lui Branson.
    - Gwendolyn.
    Se opri, cu lingura ridicata aproape la buze. Era ceva in felul in care ii rostise numele, isi spuse ea. Era romantic faptul ca ii folosise numele intreg, in locul variantei rapide si usoare, Gwen.
    - Sunt Branson Maguire. Sper ca ai dormit putin. Si sper ca iti plac trandafirii albi. Ma gandeam, daca ai ceva timp liber, ti-as fi recunoscator daca mi-ai putea acorda o ora, oricand azi. M-as oferi sa te scot la pranz sau cina, dar nu vreau sa te imping din nou in defensiva. As vrea doar sa ma consult cu tine in privinta unor aspecte - legate de intriga cartii. Intentionez sa stau acasa toata ziua. Daca nu, ne vedem diseara.
    Gwen nu se obosi sa noteze numarul. Avea sa-l tina minte. Ganditoare, baga lingura in iaurt. Era o cerere rezonabila, isi spuse. Nu fusese nimic care sa aduca a flirt in continutul sau tonul mesajului. Razand de ea insasi, mai lua o lingura. „Fii atenta ce faci, iar analizezi fiecare nuanta." Era exact aceeasi atitudine care o pusese intr-o situatie atat de jenanta cu o seara in urma.
    Individul era profesionist, iar ea la fel. Cu siguranta putea sa ii ofere o ora din timpul ei - daca nu din alte motive, macar pentru a-si cere scuze in secret, si de la el si de la bunicul ei, pentru ca fusese atat de banuitoare. Lua telefonul si ii forma numarul. Branson raspunse la al treilea ton de apel.
    - Maguire.
    - Buna, sunt Gwen Blade. Multumesc pentru trandafiri, sunt foarte frumosi."

 

Coperta brosata