Misterul lui Isus si cunoasterea discipolilor - Iulian Faraoanu

Evanghelia dupa sfantul Marcu este una dintre cele mai fascinante scrieri din Noul Testament. Cartea se remarca prin caracterul sau narativ, concis si prin atentia acordata persoanei lui Isus.
 
La inceputurile crestinismului si mult timp dupa aceea, Marcu nu a atras atentia teologilor, catehetilor si pastorilor Bisericii, Evanghelia sa fiind considerata sobra si saraca. De altfel, intre secolele III-IX d. C. singurul comentariu mai complet ii apartine lui Beda Venerabilul.
 
Chiar daca nu a fost atat de folosita de-a lungul istoriei Bisericii din cauza prioritatii avute de Evanghelia dupa sfantul Matei, in ultimele decenii se asista la o reevaluare a operei lui Marcu. Atentia, care de la jumatatea anilor ’50 ai secolului trecut a fost acordata acestei scrieri evanghelice, se datoreaza in primul rand descoperirii – sau redescoperirii – teologiei sale. Marcu e un teolog care elaboreaza un prim portret al lui Isus in cadrul unui plan kerygmatic.
 
Radacinile redescoperirii lui Marcu sunt insa mai indepartate, ele declansandu-se in perioada cercetarilor asupra vietii lui Isus in era criticii rationaliste si liberale. Studiile au luat amploare mai ales dupa anul 1838, cand C. H. Weisse si C. G. Wilke au lansat teza prioritatii temporale a Evangheliei lui Marcu, fata de Matei si Luca. Teza este cunoscuta sub numele de ipoteza celor doua izvoare: Mc si Q (Quelle). Odata cu aceasta ipoteza s-a consacrat si ideea conform careia Marcu ar fi fost prima Evanghelie scrisa.
 
O contributie ulterioara la aprofundarea operei a adus si afirmatia potrivit careia Marcu ar fi inventat genul literar „evanghelie”. In opinia lui R. Bultmann si a lui R. Pesch, Marcu a creat un tip de opera care nu avea precedent in traditiile timpului.
 
Evanghelia dupa sfantul Marcu ramane fascinanta si provocatoare, oferind un portret original al lui Isus si indemnandu-i pe crestini la cunoasterea si urmarea Mantuitorului.
 
In ceea ce priveste metodologia, lucrarea de fata isi propune sa ofere o introducere in universul gandirii si teologiei celei de-a doua Evanghelii canonice. Punctul central il constituie insa analiza unor texte din care se pot extrage liniile fundamentale ale proiectului ce a stat la baza operei lui Marcu. Planul respectiv are in vedere imaginea lui Isus si perceptia sa din partea discipolilor. Totul are drept finalitate o mai buna cunoastere a lui Isus Cristos, centrul credintei si al vietii crestine. - Iulian Faraoanu