Mistletoe Magic. Lacrima stejarului - Simona Tanasescu

A existat un moment, in timpul nostru, in timpul meu. A existat o implozie, pentru ca imediat sa aiba loc o explozie de ganduri, de emotii, care m-au aruncat undeva. Intr-un loc necunoscut mie, un loc care nu era inclus in niciun ghid de calatorii. Putin mi-a luat sa realizez, eliberandu-mi mintea, ca ma aflam in Mistletoe Magic, un mic orasel situat la o granita cu Scotia.
Imaginea nu-mi era foarte clara, insa atunci mi-am amintit de o idee, mai mult o convingere personala, in care ma trezeam spunand, in mai multe situatii, ca lumea inca are nevoie de poveste. In acel moment aveam sa realizez ca acea lume eram chiar eu: eu aveam nevoie de poveste.
Am ajuns in Mistletoe Magic chiar in noaptea de Halloween. De ce tocmai atunci? Nu stiu. Mai ales ca aceasta sarbatoare, sincer, nu ma atrage deloc. M-au trecut fiori cand Jack Felinarul, in drumul lui spre a-si gasi linistea, mi-a zambit de departe. Mi-am aruncat ochii in primul geam, speriata ca nu cumva Jack sa-mi fie de fapt propria-mi reflexie. Am rasuflat usurata, apoi mi-am vazut de drum, incercand rand cu rand sa descopar misteriosul oras. Emotiile serii si mirosul unei veri ratacite, imbracau oraselul in straiele unei dulci melancolii...
„La o prima vedere, stradutele din Mistletoe aveau mai degraba un aer boem, decat unul de groaza. Fiecare casa era decorata si luminata de tot felul de lampadare sculptate facute din dovleci, care emanau un puternic miros de ceara topita, ce invaluia intreg orasul.” Cu cat inaintam, decorul se schimba, dar lipseau oamenii care dau viata locului. Am auzit pasi, fara sa-i vad. Am auzit rasete de copii, fara a putea sa le prind din urma.
Am sters primele randuri si am luat-o de la inceput. Asa am dat peste Kaya si peste prietenele ei, cu care am petrecut o noapte intreaga, simtindu-ma din nou ca la douazeci si cinci de ani. In Mistletoe Magic nu exista repere temporale si nici emotionale. Este un loc, un oras ce exista ascuns in sufletul fiecaruia dintre noi.
Trebuie doar avut curajul si dorinta de a-l descoperi. Personal, mi-a fost dificil pana am dat de fete, pentru ca dupa, sa imi doresc sa  stau cat mai mult timp acolo...
Un lucru este cert – in Mistletoe Magic oricine isi poate gasi repede un adevarat prieten. Am petrecut mai bine de trei luni aici. Zi si noapte, o chemare launtrica ce nu imi dadea liniste ma determina sa ma intorc la ei, la oamenii carora, fara sa imi dau seama, imaginatia mea le daduse viata cu o usurinta fantastica.
O doamna remarcabila, ajunsa si ea in paginile cartii, la final mi-a spus ca in Mistletoe Magic m-a regasit pe mine: impetuoasa, curajoasa, generoasa. In realitate insa, nu eram eu, ci o simpla proiectie a imaginatiei mele, a lumii in care mi-as dori sa traiesc si a oamenilor pe care mi-ar placea sa-i am aproape. Bineinteles, nu pe toti. Sunt unii pe care, sincer, va sfatuiesc sa-i ocoliti!
Am ales sa vorbesc despre personaje numindu-le oameni, pentru ca Ernesto Calavera, fetele, Kaya, James, Skip, Conrad, Kevin, chiar si Akanta si Niam Brody, ar putea fi marturia scriptica a faptului ca uneori viata nu bate filmul, ci filmul este inspirat din viata.
In Mistletoe Magic, am trait si am descoperit sentimente si emotii fara nume. Au fost momente in care aveam inima cat un purice, am ras, am plans, a trebuit sa iau Istoria Lumii de la cap la coada, sa inteleg importanta Cuvantului, si poate cel mai important lucru a fost sa descopar iubirea suprema.
Am intrat in Mistletoe Magic alunecand pe Lacrima stejarului si am iesit cu sufletul binecuvantat!
Am ales sa fiu prima care sa va povesteasca despre acest loc unic, pentru ca inca mai cred ca oamenii au nevoie in viata lor si de poveste.
 
Cu recunostinta,
Simona Tanasescu