Monahul Damian - Vasile Demetrius

V. Demetrius (Vasile Demetrius) s-a nascut la 1 noiembrie 1878 in Scheii Brasovului, dintr-o familie de oameni muncitori: tatal sau era sobar. Pana la varsta de sase ani, este ingrijit de bunica dinspre mama in orasul de la poalele Tampei, pentru ca apoi sa fie adus si crescut de parintii lui buni: – Dumitru Ogea si Elisabeta Bratu- Stinghe – intr-o mahala a Bucurestiului.
Numele de Demetrius i-a fost dat de catre Gala Galaction. La 31 octombrie 1899, Gala Galaction scrie urmatoarea dedicatie pe versoul fotografiei sale: „Prietenului incantator, temperamentului de aur, poetului sarbatorit azi de intimi si maine de toata lumea, iubitului meu fin, Demetrius“.
V. Demetrius debuteaza in literatura, ca poet, in Adevarul lui C. Miile, in anul 1898, la varsta de 23 de ani, recomandat fiind de catre Gala Galaction, nasul sau literar. Urmeaza o larga colaborare – poezie, proza, publicistica – in paginile revistei Viata sociala („Daca Viata sociala va insemna ceva in viitor in istoria literaturii noastre – noteaza N. D. Cocea – e pentru ca intr-insa au scris cele dintai pagini Tudor Arghezi, G. Galaction, V. Demetrius), ca si in paginile altor periodice si reviste prestigioase: Linia dreapta, Viitorul, Dimineata, Facla, Flacara, Scena, Luceafarul, Sburatorul, Rampa, etc.
A tiparit numeroase volume de poezie si proza, din care mentionam: Versuri (1901), Puterea farmecelor si alte nuvele (1913; editia a II-a, sub titlul Puterea vrajilor si alte nuvele, 1929), Tineretea Casandrei, roman (1914; editia a II-a, revazuta, 1924), Cantareata, nuvele (1910; editia a II-a, 1923 – 1929, carte premiata de Academia romana), Canarul mizantropului, versuri (1916), Scoala profesionala „Episcopul Gherasim“, nuvele (1916), Dragoste neimpartasita, nuvele (1919; editia a II-a revazuta, 1930 – 1931), Pacatul rabinului, roman (1920), Strigoiul, nuvele fantastice (1920; editia a II-a, 1929), Gasul bucuriei (1920), Matei Dumbarau, urmarea si sfarsitul romanului Orasul bucuriei (1920), Paradisul rusinos. Orasul bucuriei. Matei Dumbarau, roman (1920), Domnul colonel, roman. Din epoca neutralitatii romane, 1914 – 1916 (1920), Domnul deputat, roman (1921), Vagabondul, nuvele (1922), Nuvele alese (Arad, 1829), Norocul cucoanei Frosa, nuvele (1926), Vieti zdrobite, roman (1926), Monahul Damian, roman (1928, premiul Societatii scriitorilor romani), Povestiri si povesti pentru copiii destepti (1940).
In 1942, ii apare placheta de versuri Cocorii, volum care incheie activitatea de scriitor a lui V. Demetrius.
In toti acesti ani, V. Demetrius publica traduceri din autori de literatura universala: Balzac, Stendhal, Dickens, Merejkovski, Blasco Ibanez, Hoffmann si altii.
Se stinge din viata la 15 martie 1942. In Evenimentul zilei din 21 martie 1942, Ion Vinea scrie: „Autorul Monahului Damian a trecut prin lume ca un slefuitor tacut, ce nu cunoaste ragazul nici in clipa in care giuvaerul e inundat de lumina, si care, dupa ce l-a desavarsit, priveste cu toata intelegerea spre zgarcenia rasplatei omenesti. V. Demetrius n-a spus niciodata nimic, nu a cerut nimic, nu a cautat lauda si nu a folosit niciunul din mijloacele pe care le are la indemana la noi parvenitul moral.“
Romanul Monahul Damian vede pentru prima data lumina tiparului in anul 1928. In acelasi an, volumul este premiat de catre Societatea scriitorilor romani. Felix Aderca considera paginile lui drept „o neasteptata innoire a cunoscutului scriitor”.
CORNELlU POPESCU