Nedivina comedie - Zygmunt Krasinski

„In Nedivina comedie, Krasinski se foloseste de teologie (sau de conceptia escatologica) nu ca profet, ci ca ganditor care prevede mersul evenimentelor, incluzand premisele teologice in interpretarea istoriosofica a situatiei concrete din realitatea istorica. Nu ascunde, ci dimpotriva, subliniaza faptul ca se considera istoriozof-poet: printre altele, il ajuta in acest sens stilizarea dantesca din poem. In uverturile lirice, care preced cele patru parti ale poemului, este subliniat gestul creator al poetului [...], stabilind echilibrul dintre inspiratie si intelect, credinta si reflectie. In felul acesta, Krasiński elaboreaza pentru cele mai importante opere ale sale o ipostaza individuala si un loc distinct printre fenomenele curentului romantic: poezia romantica a istoriei.” BOGUSLAW DOPART 

„Inzestrat cu un profund spirit de observatie, pe care il dezvolta prin lecturi sistematice, Krasinski a reusit sa construiasca o imagine convingatoare asupra confruntarii dintre ratiuni diferite, conflictuale, ale unor protagonisti din clase sociale antagonice (vezi indeosebi confruntarea dintre Pankracy si contele Henryk, asupra careia vom reveni), cu accent pregnant pe amenintarea pe care o reprezinta masele revoltate. Manifestand un interes aparte fata de mecanismul revolutiilor moderne si al consecintelor distructive ale acestora, asa cum am mai afirmat, scriitorul trece dincolo de cadrul pur istoric si social, patrunzand in zona metafizica, de vreme ce isi pune deseori intrebari cu privire la rolul Providentei in istorie si in viata omului, la legaturile complicate dintre divinitate si lumea pamanteana. Nedivina comedie este o drama metafizica, deoarece, dincolo de evenimentele istorice propriu-zise, dezvaluie trairile protagonistilor marcati de inraurirea Binelui sau a Raului, de forte din realitatea proxima sau supranaturala. Din punct de vedere metafizic, reprezentativ ramane contele Henryk, aflat deseori la confluenta dintre metafizica si istorie, dintre viata ca vis si poezie si viata concreta, reala, prozaica.”  CONSTANTIN GEAMBASU