Neintelegerea - Irene Nemirovsky

Acest roman, la fel de nuantat si de improbabil ca intreaga viata a autoarei sale, opera de debut a unei tinere abia iesite din adolescenta, dar scris cu maturitatea femeii aflate la amurgul vietii, spune povestea aparent banala a uneia dintre aventurile adulterine obisnuite in Parisul interbelic.

Yves Harteloup, un burghez scapatat, intors de curind din Marele Razboi, se indragosteste de Denise Jessaint, sotia unui industrias bogat, intr-o vacanta obtinuta cu mari sacrificii in Hendaye, paradisul pierdut al copilariei sale. Insa, odata intorsi la Paris, cei doi amanti descopera ca pasiunea, oricit de mistuitoare, nu e de ajuns atunci cind se ciocnesc cele doua lumi pe care razboiul le-a separat iremediabil: cea a ultimilor romantici, inca sub pavaza averii lor si care-si mai permit luxul unor iubiri atotcuprinzatoare, si lumea celor dezvrajiti, carora cursul necrutator al istoriei le-a rapit deja tot.
 
„Neintelegerea arata o cunoastere remarcabila a misterelor sufletului omenesc si a presiunilor sociale, familiale si economice care despart doi iubiti, chiar si atunci cind pasiunea ii apropie. Cele doua figuri centrale sint conturate cu maiestrie, mai ales Yves, portret remarcabil al durerii adinci si al mindriei ranite ale unui barbat nascut in lux, dar care este nevoit sa traiasca in conditii grele.” (The Daily Mail)
 
„Povestea uimitor de matura a unei iubiri adulterine cu un sfirsit tragic. Merita sa fie pusa pe aceeasi treapta cu toate celelalte opere de exceptie ale acestei mari scriitoare.” (Irish Independent)
 
„Un roman al unei iubiri condamnate, care ne dezvaluie o scriitoare cu un spirit de observatie necrutator, mai matura decit ar lasa sa se creada virsta ei frageda.” (Paul Bailey)

Irene Nemirovsky (1903-1942) s-a nascut la Kiev, in familia unui bancher din Ucraina. Si-a petrecut copilaria la Sankt-Petersburg, dar familia sa a fugit din Imperiul Rus la inceputul Revolutiei, in 1917, stabilindu-se in cele din urma la Paris, in 1919. A facut studii de filologie la Sorbona si a inceput sa scrie la doar 18 ani. 1926, anul in care a absolvit studiile, a marcat si debutul sau literar, cu romanul Le Malentendu (Neintelegerea). In 1929 a definitivat romanul David Golder, care a avut un succes imediat si de proportii, fiind adaptat pentru marele ecran un an mai tirziu. Apoi, in 1930, a publicat romanul Le Bal (Balul), la rindu-i adaptat pentru film si scena de teatru, caruia i-au urmat o serie de alte romane, ca Le Vin de solitude (Vinul singuratatii, 1935), Jezabel (1936) sau Deux (Doi, 1939). Desi lucrarile antume i-au adus admiratia publicului si recunoasterea criticilor, inclusiv a celor antisemiti, in 1938 i-a fost refuzata cetatenia franceza, iar in 1940 i s-a interzis sa mai publice. In 1942 a fost arestata impreuna cu sotul ei si trimisa la Auschwitz, de unde nici unul dintre cei doi nu va mai iesi. Cele doua fiice au scapat insa cu viata si au reusit sa salveze o parte din manuscrisele mamei lor. Printre acestea se afla si celebra Suite française (Suita franceza), publicata cu un succes rasunator in 2004 in Franta, recompensata cu prestigiosul Prix Renaudot, acordat pentru prima oara postum.