Niciodata nu va ninge peste Amazon - Marian Truta

„Marian Truta este unul dintre acei scriitori care au inteles ca estetica scrisului, desi este un lucru deosebit de important, in absenta caruia textul poate sa nu ajunga sa-si livreze mesajul, nu este totusi un scop in sine. Ci trebuie doar sa ajute, sa serveasca textului, sa impinga cititorul sa descopere intr-un mod cat mai placut ceea ce e de descoperit. Si trebuie sa fie ceva de descoperit acolo, estetica textului in sine nu poate substitui continutul.”

Alexandru Lamba

Marian Truta este unul dintre cei mai subtili autori romani de astazi. O demonstreaza si in Niciodata nu va ninge peste Amazon, inca un roman aflat sub incidenta alternativului, care ne indeamna sa radem de lumea pe care am deformat-o si care ne deformeaza, la randul ei, sa plangem odata cu ea sau sa o schimbam, fiecare dupa puterile sale. Personajele lui, invingatoare sau invinse, trec parca singure dintr-o geografie in alta, dintr-o istorie in alta, surprinse intr-o naratiune curgatoare, apetisanta de la primele randuri, care le pune sa danseze ba cazacioc, ba polca, ba amandoua deodata. Ironic, melancolic, romantic, dar si serios, uneori brutal de sincer, stilul lui Marian Truta captiveaza si te convinge ca, daca lumea ta nu te multumeste, ai oricand sansa de a-ti inchipui alta. Numai ca si din aceea vei dori sa evadezi, constatand ca e la fel de pestrita si de intortocheata ca aceea din care ai fugit prima oara.

„Din gazeta reiesea ca lumea se invarte din ce in ce mai repede. Lucrurile se precipitau in Uniune. Moartea subita, de anul trecut, a lui Hrusciov daduse un pic lucrurile peste cap, iar noua conducere redeschise o multime de dosare vechi, din timpul razboiului. Se anunta inca o Mare Epurare, lucru care dadea fiori oricarui om intreg la minte. Doar popoarele Europei Sovietice primisera cu bucurie noua orientare a Partidului, care se pare ca promitea rezolvarea unor polite mai vechi, ramase de pe vremea razboiului. Romanii incepusera sa pretinda retrocedarea Transilvaniei, Albania intrase cu trupe in Kosovo, Grecia voia controlul total al Bosforului, bascii din Spania isi autoproclamasera o republica autonoma sovietica si tot asa, peste tot. Fireste, nu se punea problema unui razboi in Europa, toate acele conflicte minuscule erau atent initiate si dirijate de la Moscova, pe principiul ca, daca nu dai nimic oamenilor de facut, atunci acestia vor ajunge curand sa faca prostii mari. Lasa-i sa se cafteasca intre ei, pe plan local, si apoi ai motive temeinice sa trimiti Armata Rosie sa-i potoleasca. Asa cum se petrecuse in Ungaria, cu ceva vreme in urma.”

Hitler: „Am ajuns la concluzia ca, pentru a fi etern, trebuie sa impui Echilibrul, nu sa-l astepti. N-am fost in stare aici, dar vom fi in stare in noua lume pe care o vom cladi. Si, cine stie, poate ca, intr-o buna zi, ne vom razbuna… In acea zi, va ninge peste Amazon, atat de crunta imi va fi razbunarea…”