Nobila doamna din Yodo - Yasushi Inoue

Traducere: Magdalena Ciubancan

 

Publicat in 1955 in foileton intr-un supliment al prestigioasei reviste Bungeishunjū, romanul Nobila doamna din Yodo (Yodo-dono nikki) este o capodopera care, imbinand realismul sever cu lirismul dramatic, surprinde cu acuitate psihologica parcursul spectaculos si totodata tragic al concubinei seniorului Hideyoshi, personaj real, intrat in legenda.

Chacha, eroina din Castelul Yodo, a ajuns, din victima aruncata intr-o mizerie lucie, a doua sotie a comandantului Hideyoshi, unul dintre cei mai curajosi seniori din Japonia. In ambele ipostaze, ea si-a ramas intotdeauna fidela siesi, respectand parca un cod personal al samurailor. Ecranizat in 2007 in regia lui Hajime Hashimoto, romanul vorbeste despre Japonia zbuciumata a secolului al XVI-lea, despre batalii si campanii militare, castele impunatoare si incendii magnifice, dueluri si seppuku, banchete fastuoase, intrigi, tradari si iubiri imposibile – toate zugravite de Inoue cu un veritabil talent de pictor care, dincolo de amplele panorame, cu mii de figuranti, asterne pe panza, cu delicatete, destine.

YASUSHI INOUE (1907–1991) s-a nascut la Asahikawa, in Hokkaidō. A absolvit in 1936 Universitatea Imperiala din Kyōto (estetica si filozofie), cu o teza despre Paul Valéry. Pana la sfarsitul razboiului a publicat mai mult poezie, desi a obtinut si un premiu pentru roman (Premiul Chiba Takeo, in 1936). S-a impus insa ca prozator abia la varsta de patruzeci si doi de ani, cu nuvelele Lupta de tauri (Tōgyū) si Pusca de vanatoare (Ryōjū), pentru cea dintai primind, in anul 1949, Premiul Akutagawa. Vasta sa opera cuprinde peste patruzeci de romane, peste optzeci de nuvele, un mare numar de proze scurte, mai multe volume de poezii, zece volume de eseuri si insemnari, jurnale de calatorie, volume de estetica si critica literara, scrieri diverse. Pasionat de istoria Japoniei si a Asiei (in special a Chinei), a calatorit mult in tot acest spatiu, iar viziunea sa asupra evenimentelor trecute se reflecta in majoritatea operelor lui, un excelent exemplu pentru modul in care cultura japoneza percepe timpul. Douazeci si opt dintre prozele sale au fost ecranizate (printre regizori: Kumai Kei si Inagaki Hiroshi), iar cinci au stat la baza unor seriale de televiziune. In 1964 a fost ales membru al Nihon Geijutsuin (Academia Japoneza de Arte), iar in 1976 a primit Bunka kunshō (Ordinul Meritul Cultural), cea mai inalta distinctie culturala japoneza. A mai primit Marele Premiu pentru Literatura al Japoniei (in 1982), Premiul Asahi (in 1985, pentru intreaga activitate literara), iar in 1986 a devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii Beijing. Din opera sa au fost traduse si publicate pana acum in limba romana nuvelele Pusca de vanatoare (Ryōjū; Humanitas Fiction, 2103) si Dragostea, si moartea, si valurile (Shi to koi to nami to; Humanitas, 2008), romanele Lupul albastru (Aoki ookami; Humanitas, 1999), Maestrul de ceai (Honkakubō ibun; Humanitas, 2007, Humanitas Fiction, 2014), Nobila doamna din Yodo (Yodo-dono nikki; Humanitas Fiction, 2016), Favorita (Yōkihi den; Humanitas Fiction, 2017) precum si volumul de povestiri Cupa de clestar (Humanitas Fiction, 2010).