O iarna scandinava. Haikuuri - Daniel Onaca

O iarna scandinava este primul volum de poeme-haiku tiparit ce poarta semnatura lui Daniel Onaca, majoritatea publicate pe Facebook, in grupul HAIKU DE AZI SI DE IERI – ATELIER, initiat si condus de Daniela Zglibutiu. Temeinicita pe simbolistica numarului doi, prima sectiune din O iarna scandinava este alcatuita din douazeci si cinci de Imperecheri iernatice, in vreme ce a doua contine alte 50 de poeme.
Cea dintai pereche iernatica poate fi considerata moto, insa joaca si rolul unui Cuvant Inainte al autorului, esentializat, in numele dualismului asumat. Exista un decor exterior si altul interior, ambele hibernale, dar si doua planuri ideatice pentru fiecare decor: unul al trairilor naturii in vesnicia ei si altul al sentimentelor si simturilor omului, traitor al clipei; aflati aparent in opozitie, omul si elementele naturii isi urmeaza ciclul existential, in armonie.

 

O prima lectura ii ofera cititorului povestea unui spectacol, real, concret, tinut intr-o sala, in zi de iarna. Dincolo de sensul propriu al termenului, multimea sugestiilor vin din conotatiile lui, dupa ce lasi imaginatia sa zburde, pentru ca este iarna si dincolo, in afara salii de teatru, sub cerul liber. Inceputul spectacolului este anuntat de furtuna/ aplauzelor lungi. Opozitia inauntru – afara uneste, armonizeaza, completeaza: spectacolul nu numai ca are loc iarna, dar insasi Iarna este prim-balerina care-i da stralucire; sarbatoarea este a Naturii si a Omului; a eternului si a efemerului. Elementele, fenomenele naturii si oamenii sunt si actori, si spectatori. Furtuna aplauzelor umane din sala este secondata de cea a ninsorii, de aplauzele crengilor trosnind de ger ori sub greutatea chiciurei. Paradoxul si minunile sunt la tot pasul. Mult mai subtil, in concretetea sa, este spectacolul sufletului si al spiritului, al micro- si macrocosmosului. 
[...]
Jocul fulgilor de nea (prologul iernii) emotioneaza, incanta, uimeste. Se face liniste-mormant, cum spune o expresie populara romaneasca. Ramai fara cuvinte, insa liber sa te bucuri, sa te patrunzi si de vraja misterelor din spectacolul de afara. Frumuseti sunt la tot pasul, citim printre randuri, numai sufletul si inima sa aiba disponibilitatea sa le observe, sa le contemple, sa le patrunda spiritul. Asa va proceda autorul in fiecare dintre celelalte douazeci si patru de imperecheri iernatice: Doua poeme lanoase, Doua poeme geroase, Doua poeme cu turle, Doua poeme cu gagaieli, Doua poeme scrasnite, Poeme lunatice, Poeme strecurate, Doua poeme insorite, dar si Poeme viforoase etc. Sub aparenta jocului, inzestreaza cuvintele cu doua sau mai multe semnificatii, lasandu-i cititorului bucuria de a descoperi sugestiile, de a savura povestile, de a viziona spectacolul, pentru ca haikuul este, in conceptia autorului, pe de o parte o provocare intelectuala, iar pe de alta, o tehnica spirituala.

Ioana Bud