O istorie a muzicii universale, volumul 4. De la Rossini la Wagner - Ioana Stefanescu

O istorie a muzicii universale, volumul 4. De la Rossini la Wagner - Ioana Stefanescu

 

Datorez cititorilor nostri o explicatie in legatura cu exceptia pe care o prezinta cuprinsul acestui volum - al patrulea - din ciclul O istorie a muzicii universale.

 

Pentru ca in paginile lui nu va mai putea fi urmarita decat prezenta unui singur gen din randul celor ce au contribuit, epoca de epoca, la treptata imbogatire a artei componistice, o arta ce nu lasa unne imediat-palpabile in ambianta noastra materiala, ci doar in universul sufletesc al fiecaruia dintre noi. 

S-a intamplat ca cel de-al treilea volum, al carui cuprins urmarea creatia secolului al XIX-lea (dupa cum anunta si titlul - "De la Schubert la Brahms"), sa fie reprezentat de compozitori ce au lasat urme nepieritoare in domeniul cameral, concertant, simfonic sau vocal-simfonic, genul operei fiind ocolit, sau - atunci cand aparea strecurat printre realizarile unora dintre ei - sa nu fi fost reprezentativ. Printre acestia s-a impus insa si numele unor ilustri contemporani ce au excelat numai in genul operei, incercarile lor in diferite alte genuri ale muzicii culte ilustrandu-le trecator fie inceputurile, fie sfarsitul afirmarii lor. 

Un asemenea vast si valoros material componistic a impus necesitatea unei modificari in structura formei initial fixate. Rezultatul? Realizarea acestui al patrulea volum - Opera romantica -, subiect ce dadea posibilitatea unei detasari de intreg si de tratare a lui de sine statator. Pomind din Italia - patria natala a acestui gen muzical destinat actiunii scenice - Rossini este cel ce anunta zorii viziunii romantice prin ultima sa opera (Wilhelm Tell), iar mai tinerii sai contemporani - Bellini, Donizetti, Verdi - sunt cei ce i-au urmat indeaproape, adancind si diversificand trasaturile unei estetici ce raspundea imperativelor vremii. O gandire estetica ce ajunge sa invinga voga manierei grand opera si in metropola franceza - ce continua sa se impuna ca centru de greutate al culturii europene - prin capodoperele lui Gounod si Bizet, ca si prin realizarile unor talentali contemporani ai lor. Iar in ceea ce priveste viata muzicala a marilor orase de pe intinsul germanic, aceasta s-a bucurat si mai devreme de improspatarea adusa pe scenele teatrelor lor de Weber, prin opere ce ilustrau zorii unui sprijin entuziast pe date ale spiritualitalii specific germane, ca si de cea a lui Wagner, compozitorul romantic ce va ajunge sa faca un pas hotarator catre ceea ce el numea "muzica viitorului". - din Cuvant inainte