Oameni sarmani - Fiodor M. Dostoievski

Volumul de debut al lui F. M. Dostoievski, Oameni sarmani, aparut in 1846, este o carte antologica, marcind o mutatie radicala: dupa el literatura lumii nu va mai fi la fel. Complexitatea si profunzimea acestui roman epistolar il fac sa-si pastreze si astazi capacitatea de a fascina. Considerat„primul roman social” din literatura rusa, Oameni sarmani este o satira a epocii, moravurilor si chiar a literaturii timpului. In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tinara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr-o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile. Schimbul de scrisori dintre cei doi dezvaluie, pas cu pas, o intreaga lume, cu framintarile ei, prinsa in lupta pentru supravietuire. Tema gogoliana a omului marunt, a slujbasului umil, e revalorizata constient de Dostoievski, facind din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale.
 
„Aparitia acestui roman a reprezentat un eveniment in literatura noastra. S-au auzit laude entuziaste, dar si reprosuri serioase, a inceput o disputa. Numele dlui Dostoievski a ocupat paginile revistelor pe parcursul citorva luni. Aceasta agitatie a spiritelor a dovedit ca e vorba de o opera si de un talent deosebite.” (V. G. Belinski)
 
„Omul nu este nicicind identic cu el insusi, de aceea nu i se poate aplica formula identitatii: A egal cu A. Potrivit ideii artistice a lui Dostoievski, adevarata viata a personalitatii umane se produce tocmai in punctul acestei neconcordante a omului cu sine, in punctul trecerii lui peste hotarele a ceea ce este el ca viata materiala, care poate fi observata, definita si prezisa fara vointa lui. Adevarata viata a personalitatii omului este accesibila numai in cazul unei patrunderi dialogale, careia ii raspunde ea insasi printr-o dezvaluire libera si nestingherita.” (Mihail Bahtin)

Traducere din limba rusa si note de Livia Cotorcea

 

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare. In 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa sentinta i-a fost comutata de tar la deportare si munca silnica. Dupa revenirea la Sankt-Petersburg si-a reluat activitatea literara. A inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara. Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizindu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.