Oamenii cu care ne mandrim – Acad. Liviu Constantinescu - Anca Elena Mira

Ighisu Vechi nu este numai un sat mic si aparent neinsemnat de pe Valea Hartibaciului, care abia mai adaposteste azi vreo trei sute de suflete, ci este locul care a dat nastere unor personalitati ale stiintei si culturii romanesti si mondiale, intre care cea mai remarcabila este cea a academicianului Liviu Constantinescu, un om de o tinuta morala si profesionala de exceptie.
Liviu Constantinescu a deschis ochii spre lume la 26 noiembrie 1914 in Ighisdorful Roman (in dialectul sasesc Eibesdorf), comitatul Sibiu, Austro-Ungaria. A fost al doilea dintre cei cinci copii ai preotului Romul Constantinescu din Ighisu Vechi si al Anei, nascuta Dancasiu, din Rasinari. Devenit geofizician, profesor universitar, membru al Academiei Romane, este considerat astazi, impreuna cu Sabba S. Stefanescu, drept fondator al scolii romanesti de geofizica. Sectia de Stiinte Geonomice (stiinte ale Pamantului) a Academiei Romane ii poarta numele.
CARIERA STIINTIFICA
Dupa reforma invatamantului, a fost succesiv conferentiar, profesor, profesor sef de catedra intre anii 1949 si 1975, la Catedra de Geofizica ce a functionat intai la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie si in fine la Universitatea din Bucuresti. Liviu Constantinescu a predat cursuri de geomagnetism si prospectiuni magnetice, gravimetrie si prospectiuni gravimetrice, seismologie si radiometrie. A fost ales prorector al Institutului de Petrol, Gaze si Geologie in anul 1970, functie pe care a detinut-o doar un an. Dupa mutarea Facultatii de Geologie Tehnica la Universitatea din Bucuresti, in anul 1973, a fost profesor, iar dupa pensionarea sa prematura, din anul 1975, cauzata de refuzul de a se inscrie in partidul comunist, a activat ca profesor consultant.
In anul 1961 a luat fiinta, sub conducerea lui Sabba Stefanescu, Centrul de Cercetari Geofizice al Academiei, iar Liviu Constantinescu a condus Sectia de Geofizica Aplicata si ulterior si pe cea de Seismologie.
Din anul 1962 s-a aplecat asupra studiilor de seismicitate a Romaniei, in colaborare cu geofizicianul Dumitru Enescu, elaborand un model care descrie producerea cutremurelor intermediare de la curbura Carpatilor Orientali. De asemenea, au analizat relatiile energie-magnitudine-intensitate pentru cutremurele din Vrancea, stabilind parametrii regimului seismic al zonei respective. In anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei la Sectia de Geologie, Geofizica si Geografie, iar din anul 1967 a fost membru in Biroul si Comitetul Executiv al IUGG pana in anul 1975, fiind vicepresedinte al UIGG intre anii 1969 si 1971. Din anul 1970 a fost membru in Consiliul de conducere al Centrului Seismologic International pana in anul 1974 si in consiliul de conducere al Societatii Geofizice Europene pana in anul 1975, devenind vicepresedinte al Comisiei Seismologice Europene in anul 1972 pana in anul 1976.
A fost membru al grupului de studiu privind „Metode seismice pentru monitorizarea exploziilor subterane” de la Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) (1968-1970); membru (si presedinte prin rotatie) al comitetului de coordonare al proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul seismicitatii regiunii balcanice (1970-1977).
In anul 1974 a scris lucrarea „Mesaje ale Pamantului in descifrari actuale”, lucrare care s-a dorit a fi poarta catre o suita de carti de popularizare a stiintelor geonomice, intitulata „Noi si Pamantul”, dar acest proiect nu s-a realizat din cauza blocarii politice a activitatii profesorului.
Lucrarea a fost reeditata in 2014 cu ocazia Centenarului nasterii academicianului Liviu Constantinescu. Evenimentul a fost organizat de Sectia de Stiinte Geonomice a Academiei Romane.
Dupa rasturnarea dictaturii comuniste, Liviu Constantinescu a revenit din retragerea fortata care durase 15 ani. Ales membru titular al Academiei Romane in 1990 (era membru corespondent din 1963) si presedinte al Sectiei de Stiinte Geonomice (1990-1994), s-a angajat cu hotarare pentru renasterea Academiei Romane si a geofizicii romanesti. Pana la retragerea definitiva (1995) a fost presedinte al Comitetului National Roman de Geodezie si Geofizica, al Societatii Romane de Geofizica si presedinte al Sectiei de Stiinte Geonomice al Academiei Romane. Termenul de Stiinte Geonomice a fost introdus de Acad. Liviu Constaninescu si reuneste, sub aceeasi denumire, toate domeniile stiintifice care se ocupa cu studiul Pamantului, incluzand, fara a se limita la geofizica, geologie si geografie.